I Corinteni 15,29.Acel verset,unic ca si idee si exprimare in intreaga Sfanta Scriptura,este printre cele mai greu de explicat si definit intrucat nu ne-au parvenit foarte multe date despre viata practica a credinciosilor din aceea perioada.Precum in orice perioada istorica aplicatia unitara a unei idei sau ritual nu era neaparat si o aplicatia practica la nivelul fiecarui credincios,expus mai multor factori de influenta,existand mai multe idei si practici care circulau dar intrucat crestinismul era in perioada sa incipienta in creuzetul cristalizarii credintei mai erau si umbre greu de inteles de catre noi,cei din prezent.

Sunt peste 200 de interpretari ale acestui verset care,dus la extrem si interpretat ad-literam,rupt de contextul sau biblic,poate duce la anomalii precum in cazul interpretarii sale de catre mormoni.Totusi privind la explicatia pertinenta a parintelui Anania am gasit o intrepretare similara,pana la un punct, care lansa ideea(plecand de la I Corinteni 1,12-17)conform careia intre corinteni aparuse tendinta eronata de a crede ca botezul aplicat de catre un lider semnificativ al comunitatii are o mai mare importanta decat unul facut de catre un alt lider,poate cu o mai mica influenta(a se vedea posibila radacina a acestui posibil conflict in I Corinteni 1,11-15).Prin urmare intrucat in aceiasi casa putea exista doi crestini botezati de doi lideri diferiti,sau unul era catehumen,erau unii care dupa ce le mureau rudele,mai ales daca erau catehumeni,considerand ca liderul care il botezase pe el era mai important,mai apropiat cumva de Hristos,se reboteza cumva in numele celui mort pt a-i asigura acestui un botez ,,mai cu greutate".

Acesta tendinta este retezata,daca a fost reala,destul de abrupt de catre apostol prin precizarea parti celei mai importante a menirii sale:,,Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos."(I Corinteni 1,17) in comparatie cu ritualul botezului savarsit de catre apostol(I Corinteni 1,14-16),precizare ce avea darul de a arunca in nesemnificativ orice disputa cu privire la o pretinsa intaietate cu privire la acest aspect intre diferinte tendinte existente intre credinciosi.Nu se stiu prea multe despre acesta tendinta dar se pare ca a existat intr-o forma greu de analizat pt ca sunt doar informatii indirecte.

Am mai gasit doua explicatii.Una spune ca in perioada in care Apostolul le scria acesta epistola incepuse o prigoana contra crestinilor corinteni(am putea banui ca era orchestrata de iudaizatori sau de catre diversele tabere iudaice din Diaspora)si se intimpla ca unii sa fie retinuti exact in momentul botezului.Cei ce veneau apoi sa se boteze erau botezati pentru sau in locul(hyper)celor care pierisera marturisind credinta,ca un fir neintrerupt al marturisirii pentru cei ce nu apucasera Botezul pana la capat,Apostolul argumentand ca o asemenea practica ar fi fost inutila daca nu ar fi existat o inviere a mortilor in sensul ca daca cel mort nu invie pentru ce sa te mai botezi pentru el.

Ultima explicatie care mi-a retinut atentia se refera la faptul Apostolul Pavel ar fi fost de fapt in opozitie fata de aceasta invatatura pentru urmatoarele motive.Dincolo de Golful Salonic,la nord de Corint,se afla Elesius,centru unei stravechi religii antice a misterelor,mentionata atat de Homer cat si de Cicero,un initiat al ei.O parte a ritualului initial de purificare consta intr-o baie in mare fara de care,spuneau ei,nimeni nu putea spera la o stare de fericire in viata de apoi(atat Pindar cat si Sofocle mentioneza acest aspect).Insa se admitea cumva(mentiune in Orphic Fragments) si o participare substitut iar corintenii, care aveau cumva o inclinatie spre denaturare,sub influenta acestor invataturi care circulau sau circulasera anterior aparitiei crestinismului,fara a disparea cu totul,sa fi incercat o combinatie intre vechea ideea pagana si practica crestina.Pentru unii dintre ei ruperea de traditiile pagane stravechi era dificil de realizat asa ca,posbil,cautau o cale de mijloc.Nu este un aspect cu care s-a confruntat doar crestinismul,in general orice credinta noua intra in conflict,asimilare sau un fel de existenta paralela cu vechile credinte ce au precedat-o,mai ales in situatia in care acestea fusesera unele larg acceptate si practicate.Apostolul Pavel incerca sa le atraga atentia ca degeaba combinau o practica ancestrala cu noua invataura radical diferita intrucat,intre botez si inviere in crestinism,era un raport cu mult mai complex,cu o alta semnificatie,importanta si efecte, fata de sensul si semnificatiile ritualului eleusian cu privire la fericirea vesnica.

Ramine un verset extrem de dificil,parerea mea,intrucat lipsesc toate datele acelor timpuri pentru a reconstitui imaginea completa,de ansamblu.Orice inceput al unei credinte religioase presupune si asemenea aspecte,rar clarificate pe deplin si ramase intr-un fel de zori de zi al inceputurilor,cand practica si ideea isi cauta inca drumul de simbioza perfecta,ca orice demers in care este implicat si factorul uman.

Doamne ajuta!+