.. decat in impreuna-lucrare cu harul (lucrator al) lui Dumnezeu.
Cerind (in rugaciunea individuala si in rugaciunile colective din Biserica) si nevoindu-se, dupa puteri,
omul crestin primeste harul (har peste har, pe masura ce accepta sa lucreze "via" despatimirii si urca in virtuti)
pentru lucrarea cea buna, intru mantuire.
Astfel, crestinul lucreaza curatia si "subtirimea" (sugerata iconografic de forma corpului, in icoane si in picturile din salasul de cult), pana devine (cazul sfinteniei) "barbat imbunatatit ajuns la varsta lui Hristos", varsta duhovniceasca...

Are parte crestinul nevoitor, prin har, si de bucuriile credintei (care nu sunt nici mici si nici putine, ci nenumarate si de nespus), ca arvuna, ca pregustare la ospatul vesnic.

In acest sens/scop sunt randuite toate in Biserica.

Cum de nu intelegem aceasta si ratacim in tot felul de basme?