,,Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii!"(Apostolul Pavel)

In momentul cand Biserica supravietuieste perioadei martirilor si devine reprezentanta nu numai a unei religii recunoscute ci a unei religii statale,adoptata de puterea laica ca si componenta reprezentativa a societatii sale,in unele cazuri o acceptare inclusiv pe motive politice,era inevitabil sa nu fie tarata in confruntarile pur umane.Era inevitabil ca aplicarea mesajului ei sa nu fie o aplicare,in multe situatii, corupta,din punctul meu de vedere,prin alterarea sa cu ambitii pur umane,care s-au dovedit a fi trecatoare.Insa Dumnezeu a vegheat ca indiferent de derapajele umane survenite pe parcurs portile iadului sa nu o biruiasca si probabil asta ar trebui sa ne imbarbateze dar si sa ne atraga atentia,nu sa ne culcam pe o ureche si aia surda :)

Amestecarea Bisericii,si aici sunt multe opinii,in probleme politice si de alta natura era normal sa genereze efecte pe masura.Aici sunt multe aspecte extrem de complicate si care nu vizeaza numai credinta in sine ci si cum oameni din diverse culturi si medii sociale,cu diverse scopuri,s-au raportat la credinta,influentand,fie ca ne place sau nu,pe cei ce i-au luat drept modele.Cu tot ce a decurs din acest fapt.Probabil ca situatia se va perpetua pana la sfarsit intrucat, precum in cazul cutiei Pandorei,speranta nu moare dar ramine inevitabil la urma.

Eu continui sa cred ca rolul credintei si al Bisericii nu este de a lasa ,,lumea" sa intre in ea,cu tot ce are mai rau,la acest sens al ,,lumii"ma refer,ci ca ea sa intre in lume,transformatoare si aratand plina de speranta,in ciuda oricaror piedici,spre Parusie.Orice alta coabitare cu lumea,in afara transmiterii esentei mesajul hristic, nu va fi decat un compromis mai mic sau mai mare ce va afecta Biserica in primul rand pentru ca societatea este bolnava in esenta ei dar daca maladia intra si in locul unde trebuie sa fie vindecarea atunci mergem cu pasi repezi spre o situatia similara cu un loc al caderii numit Sardes.Prin compromis nu se intra-n Imparatia Cerului,sfintenia lui Dumnezeu nu permite asa ceva,trebuie o crancena nebunie omeneasca ca sa crezi ca in Cer se aplica modul omenesc de a trisa adevarul sau ca Dumnezeu priveste lucrurile in modul uman de impacare a raului cu binele.Daca credinta nu mai este dusa pana la marginile lumii iar Biserica nu mai reuseste sa indrepte omul spre mantuire atunci orice alta activitate pe care ar desfasura-o devine nerelevanta in opinia mea.

,,De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte.Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu."(Apostolul Pavel)

Trebuie sa fie activa in societate dar doar in deplina imbratisare cu menirea ei fundamentala,nu-l poti avea cap pe Hristos si sa lupti altfel decat cum a spus Hristos.Este ca si cum te-ai indoi de puterea Sa de a-si duce Biserica pana la capat.Dar intrucat nici credinta si nici Biserica nu sunt notiuni abstracte este cert ca fiecare avem o responsabilitate si nimeni nu poate sta pe margine indiferent.Nu ma refer nici la zelotism si nici la prozelitism ci la implinirea menirii credintei si Bisericii si cred ca la aceste doua aspecte Hristos a chemat la el,cum spunea Apostolul Petru, pe toti cei ce au fost inaintea noastra,pe cei ce suntem sau cei ce vor veni dupa noi,indiferent cati sunt sau cat de departe par de noi acum.Chemarea la sfintenie este adresata de Dumnezeu fiecaruia,nu este monopolul nimanui si intrucat Dumnezeu nu minte inseamna ca nu este un deziderat imposibil ci doar unul care cere, intradevar, jertfa.Drumul si modul de implinire a acestei chemari ceresti este o alta discutie dar adeseori parca ne-am dori sa cada pe altii jugul acesta,al lui Hristos,si restu sa ne strecuram cumva pe langa ei,aplaudand sfintenia lor dar rar dispusi sa luptam si noi pentru ea.

,,Iar Dumnezeul păcii, Cel ce, prin sângele unui testament veşnic, a sculat din morţi pe Păstorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus,Să vă întărească în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui, şi să lucreze în noi ceea ce este bine plăcut în faţa Lui, prin Iisus Hristos, Căruia fie slava în vecii vecilor. Amin!"(Apostolul Pavel)

O Biserica si o credinta curate in smerenia simplitatii,apostolice si pline de lumina vietii si invataturii lui Hristos si care sa cheme la o inchinare catre Dumnezeu asa cum a randuit EL.Mai ales cand paharul fiind adeseori murdar pe interior,ce ne mai ferim sa spunem asta, il mai impodobim putin pe exterior,poate nu se vede asa de bine prin el.Insa daca ne-am curati pe interior atunci chiar ca am putea sa fim noi marturii frumoase ale credintei,marturii ce nu ar avea nevoie de nici un adaos artificial si cumva compensator.Nimic nu poate impodobi mai frumos Biserica decat credinta si faptele credintei din partea credinciosilor.Asta ar fi o tamaie frumos mirositoare in fata Domnului,precum rugaciunea unei inimi smerite si ascultatoare.Eu totusi sunt increzator ca Biserica va trece cu bine prin furtunile istoriei pt ca ceea ce a promis Dumnezeu prin Hristos va fi dus pana la capat,indiferent cat de lipsiti de traire am parea.De multe ori de la flacara unei mici lumanari se aprind si cele mari si apoi intreaga Biserica canta tainic si frumos,plina de lumina, ,,Hristos a inviat".

,,După cum şi Hristos a iubit Biserica,şi S-a dat pe Sine pentru ea,Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi,Biserică slăvită,neavând pată sau zbârcitură,ori altceva de acest fel,ci ca să fie sfântă şi fără de prihană."(Apostolul Pavel)

Sunt opinii personale fara valoare,cu privire la ultima postare a lui sad story, asa ca nu va enervati inutil :) intrucat indiferent cat de aspru m-ati judecat pt prostiile spuse mai sus,si pe coji de nuca de m-ati pune,nimic nu se compara cu momentul cand voi da socoteala lui Dumnezeu pt cuvintele mele.