Vasile Voiculescu – poetul isihast cu chip de sfânt
“Era impresionantă purtarea lui de față de toți cei din jur. Se hrănea parcă din Duh sfânt și era un creștin desăvârșit. Nu-l interesa prea mult hrana, împărțind-o cu ceilalți. Se crease în jurul lui un cerc de profitori, care uneori îi luau mâncarea fără ca măcar să-l întrebe. Într-o zi, un bolnav, deși operat, s-a repezit să-i ia mâncarea pe care i-o aduseseră deținuții de drept comun. Răspunsul lui la riposta colegilor a fost: «Lăsați-l, și el este creatura lui Dumnezeu și dacă s-a repezit s-o ia, înseamnă că el are nevoie mai mare decât mine de această mâncare». Cuvintele lui mi-au rămas pentru totdeauna în memorie. Era sumumul de sublimare a ființei umane!”.
Inima lui Dumnezeu De Vasile Voiculescu
Inima a lui Dumnezeu, Doamne Iisuse Hristoase,
Cel Ce-Ti galgai sangele pana jos, in adancimi,
deschide-Te rugaciunilor noastre sfioase,
dulce miez al misterioasei Treimi!
Floare a cosmosului, Frumusete a Dragostei ne-ncetate
Spic suprem al nestinsei Lumini Dumnezeiesti,
Unic Cuvant, Eternitate in Eternitate,
dulce Fulger care pe nimeni nu orbesti,
nu ne lasa pe noi in bezmetica ceața,
in somnul lumii cu buimace visari:
trece-ne cu Tine din experienta la viața,
sus, in minunea marii Desteptari!
"omul acela nu era în stare să supere pe nimeni. Nu l-am auzit niciodată vorbind pe cineva de rău, clevetind, insinuând. Sufletul său avea o bunătate atotcuprinzătoare...omul acela plin de blândețe și bunătate era marele scriitor Vasile Voiculescu."
Rugăciunea
Ceresc bumerang al sufletelor noastre,
Fulger țintit de inimă spre Dumnezeu,
Tu, rugăciune, biruitoare mereu
Peste orice înfrângeri, orice dezastre
Străbați genuni, la Domnul te sui
Și de-L atingi te întorci îndată
Înapoi la cei ce te-au trimis, încărcată
De toate bogățiile milelor Lui.
(marți, 25 mai 1954, București)