in copil actioneaza f.bine principiul imitatiei..adica cinstim cum se cuvine sarbatorile,Sfintii pe Dumnezeu si ei vor face la fel..vom amana.vom teoretiza fara sa lasam sa se vada ca si noi urmam in practica ceea ce sustinem..ei vor fi confuzi dezorientati,vor avea indoieli.Trebuie sa recunosc ca e greu sa fii parinte...nici nu pun bine capul in perna ca incep reprosurile sa-mi dea tarcoale.adica de soarta lor ma simt mai raspunzatoare decat de a mea,ca-i am in gestiune.Copilul meucel mare a dezvoltat o oaresce trufie ref.la participarea lui la slujba..el nu vrea sa stea in Biserica ci in Sf.Altar cu preotii eventual si imbracat cu vesminte pe masura lui.Altfel nici nu vrea sa auda.Ma intreb cat este dorinta de a juca un rol si cat este dorinta de a fi aproape de Sf.Taina care se savarseste in Sf.Altar.Acasa se joaca de-a preotii cadesc ,canta..Eu precizez ca nu m-am postat niciodata in naosul Bisericii,am stat cat mai retrasa nu din fatarnicie si falsa evlavie ci ca sa nu fiu tinta privirilor,a ironiilor,ocheadelor s.am.d.p.Copilul e mic inca.O fi bine ce dorinte are?Eu nu prea am tinut cont de ele,am facut cum am vrut eu..ar fi potrivit sa tin cont de ceea ce-si doreste el?
|