[Florin-Ionut]

Salut Ovidiu,

În prealabil postat de ovidiu b.

„Învăţătura despre vămi este învăţătura Bisericii. Nu-i nici o îndoială (subliniere în original) că Sf. Apostol Pavel vorbeste despre ele atunci când zice despre crestini, că ei trebuie să ia parte la războiul cu duhurile răutăţii de sub ceruri.

Lupta noastră nu este împotriva trupului si asângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduhuri (Efeseni 6, 12)

Duhurile stau sub ceruri sau în văzduhuri, nu neg. Dar lupta noastră împotriva lor aici şi acum este, pe pămînt şi în timpul vieţii. După moarte nu mai este nici o luptă, atunci nu mai avem decît să aşteptăm decizia Judecătorului.

În prealabil postat de ovidiu b.

Apostolul ne sfătuieste: Luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea (Efeseni 6, 13), pentru ca cel potrivnic să se rusineze, neavând de zis nimic rău despre noi.

Iarăşi, ziua cea rea acum este, astăzi. Armele Lui Dumnezeu se folosesc în timpul vieţii, nu după moarte. E cateheză de bază, e o banalitate să ştii aşa ceva. Hristos spune: ajunge zilei răutatea ei. Care zi? Cea de astăzi, care măsoară viaţa grea a omului pe pămînt.

În prealabil postat de ovidiu b.

Făcându-ne cunoscute cele se întâmplă în ceasul morţii, Sf. Ioan Gură de Aur ne învaţă: „În ceasul acela vom avea nevoie de multe rugăciuni, de multe ajutoare, de multe fapte bune, de mare mijlocire de la îngeri, în călătoria prin sălasurile văzduhului."

Unde scrie Ioan Hrisostom despre vămi? Da, este o călătorie care durează cîteva zile, cu destinaţia Hristos, perfect de acord.

În prealabil postat de ovidiu b.

Sf. Isaia Pustnicul, un Părinte al Filocaliei din sec. al VI-lea, ne învaţă că noi crestinii trebuie „zilnic să avem moartea înaintea ochilor si să purtăm de grijă cum vom săvârsi iesirea din trup si cum vom trece de duhurile cele rele, care ne vor întâmpina în văzduh” (Omilia 5, 22). „Când sufletul iese din trup, îngerii îl însoţesc; însă puterile întunericului ies în întâmpinarea lui, dorind să-l oprească si să-l cerceteze, ca să vadă dacă ar putea găsi în acel suflet ceva asemenea lor” (Omilia 17).

Au acele duhuri rele puterea să ne oprească? Aici este lucrul ceea ce mă deranjează în învăţătura vămilor, că demonii ar avea puterea să dea cu zapisul în cap sufletului, aruncîndu-l direct in ză Hell, fără a mai aştepta judecata Lui Hristos.

În prealabil postat de ovidiu b.

Sf. Isihie, preot din Ierusalimului (sec. al V-lea), ne învaţă: „Ceasul morţii ne va afla, acesta va veni, si va fi cu neputinţă să scăpăm de moarte. O, numai dacă stăpânul lumii si al văzduhului care trebuie să ne întâmpine la ceasul acela, ne-ar putea socoti nedreptăţile noastre mici si neînsemnate, si de nu ne-ar putea osândi cu dreptate!” (Omilie despre cumpătare în Filocalia).

Cum să ne osîndească (=condamne) stăpînul lumii şi al văzduhului? De vreme ce dintru început a vrut scaunul Lui Hristos, nevoind să se închine Lui şi de fapt consiferîndu-se asemenea creatorului, tatăl minciunii acum vrea să devină judecător peste creaturile Domnului înlocuindu-L pe Hristos. Logic.

În prealabil postat de ovidiu b.

Sf. Efrem Sirul († 373 ) înfăţisează ceasul morţii si judecata în chipul acesta: „Când vin duhurile cele înfricosătoare, când puterile cele dumnezeiesti poruncesc sufletului să iasă din trup, când acelea ne îndepărtează cu sila si ne duc la locul de judecată cu neputinţă de ocolit - văzându-i în ceasul acela, sărmanul om ... se cutremură cu totul ca din pricina unui cutremur ... puterile ceresti, luând sufletul, porneste urcusul prin văzduh, unde stau căpeteniile, puterile si stăpâniile lumii. Acestia sunt osânditorii nostri, vamesii înspăimântători, registratorii, perceptorii; toţi acestia întâlnesc sufletul în calea lor, iau zapisul la socoteală, îl cercetează, numără păcatele si datoriile acestui om -păcatele tinereţii si ale vărstei celei adunate cu anii, cele de voie si cele fără de voie, săvârsite cu fapta, cuvântul sau cu gândul. Mare este teama aici, mare este cutremurul sărmanului suflet, de nepovestit este rusinea pe care o rabdă în ceasul acela de la mulţimea fără de număr de vrăjmasi care îl împresoară cu mii si mii, ocărându-l, ca să-i oprească urcusul către cer, ca să nu se sălăsluiască în lumina celor vii, si ca să nu intre în împărăţia vieţii. Dar sfinţii îngeri, luând sufletul, îl duc mai departe".

Aşa. Demonii acuză (nu condamnă, nu judecă, nu pun capăt călătoriei), iar îngerii duc mai departe sufletul spre Hristos. De acord.

În prealabil postat de ovidiu b.

Sfintele sfujbe ale Bisericii Ortodoxe au de asemenea multe pomeniri ale vămilor. Astfel, în Octoih, lucrarea Sfântului Ioan Damaschin (sec. al VIII-lea), citim: „O, Preasfântă Fecioară, la ceasul morţii mele, slobozeste-mă din mâinile dracilor si de judecată si de osândire si de cercarea cea înfricosătoare, si de vămile cele chinuitoare, si de căpetenia cea cumplită si de osânda vesnică, o, Maică a lui Dumnezeu” (Glas 4, vineri, cântarea a 8-a, canonul utreniei). Iarăsi: „Când se va despărţi sufletul meu cu sila din mădularele trupului, dumnezeiască mireasă stai lângă mine .... ca să pot trece neoprit de stăpânitorii întunericului, care stau în văzduh.”

http://www.sfaturiortodoxe.ro/suflet...vazduhului.htm

Poveşti de speriat babele. E bine să sperii babele, şi Părintele Cleopa făcea asta ca metodă de a le ţine măcar pe linia de plutire...