[Tartaruga]

În prealabil postat de Decebal

În legătură cu adogmatismul şi tolerarea scăpărilor dogmatice în cazurile pietiştilor sau celor contagiaţi cu pietism, îmi aduc aminte că o sectantă neoprotestantă îmi spusese la un moment dat că ei nu îi pasă dacă este eretică atâta timp cât "erezia" (ca şi adunare) îi face bine. Dealtfel lucrul se poate vedea şi pe acest forum, şi pe altele, unde şi dacă justifici cu subiect şi predicat adevărul şi faptul că ceea ce crede este erezie, neoprotestanţii pur şi simplu se fac că nu văd. (Sunt şi alte motive pentru orbirea de voie a sectanţilor; chiar era şi încă mai umblă pe forumuri un adventist demonizat, şi spălat pe creier şi vândut satanei. Am înţeles că ar putea fi chiar pastor.) Ceea ce se observă la aceşti sectari pietişti este această legătură, care nu este întâmplătoare, între erori dogmatice, erori de interpretare a Scripturilor, erori în teologia mistică şi în viaţa spirituală, sau pur şi simplu neînţelegeri (spre exemplu când vrei să le vorbeşti de teologia mistică parcă le vorbeşti chineză), erori cu privire la Sfintele Taine, etc. Pur şi simplu este vorba despre un virus, o greşală, am spune de tip constitutiv, care îi face pur şi simplu să greşească în orice manifestare de la slujire, la teologia sistematică, la teologia mistică, interpretarea Scripturilor, etc. Una dintre aceste devieri aproape inevitabile pentru sectanţi este tocmai acest pietism, lipsiţi fiind de maturitate, lipsiţi fiind de Sfintele Taine, de harul sfinţitor, de sfinte slujbe, de sfânta liturghie, de chemare reală de la Dumnezeu. În cazul multor sectanţi şi al multor secte acest duh straniu şi bolnav al pietismului este chiar un fel de regulă, un fel de mentalitate comună la care trebuie, cu sau fără voie să aderi, altfel rişti să fii exclus dintre "aleşi". Ca un exemplu oarecum cunoscut de manifestare pietistă îmi aduc aminte chiar cu ocazia unei predici a unui pastor sectant într-o biserică ortodoxă, la Moşuni (dată pe internet), pe lângă pietismul bolnav evident al pastorului precum şi al preotului, se auzeau în fundal nişte exclamaţii înfiorătoare cu "slavă ţie doamne" ale îndoctrinaţilor sectanţi.

Eu nu am avut astfel de experiente, poate de aceea nu prea inteleg termenul. Un singur lucru ma nedumireste: de ce ati considerat rau faptul ca spuneau "Slava Tie Doamne"? Este chiar corect si de dorit sa se dea slava lui Dumnezeu in toate, de la acest mic "gest" pot aparea schimbari mari in viata oricarui credincios. Sau cel putin eu asa cred.