Citat:
În prealabil postat de Tartaruga
:)Doar o mica remarca am de facut - dupa ceea ce ati scris la sfarsit, mai urmeaza o treapta: dupa dobandirea lui Hristos, toate "gunoaiele" capata din nou sens, dar unul complet diferit de ceea ce era inainte, si de-abia din acel moment incolo incepe adevarata bucurie de a trai: acum si aici, la fel de mult ca si atunci si acolo... pentru ca Imparatia nu vine de nicaieri, ci ea traieste/se afla in inima noastra inca de pe acum, daca ii permitem.Numai bine!
|
Din pacate :) pentru dvs vechi dureri ma tin treaz asa ca o sa va las si eu un foarte scurt gand de numai bine.Am ajuns la concluzia ca nu voi lua nimanui locul in Imparatie,de multe ori dam sentimentul ca ar trebui sa avem un loc exclusiv acolo,si privim cu incrancenare la amaratul care ca si noi,la un pas de un inec spiritual,se prinde si el de marginea tarmului izbavirii cum l-o fi ajutat Dumnezeu.Acel loc poate fi pentru mine poate fi doar un tarm cu un pod prea indepartat.Insa ramas pe tarm va fac cu mana,cateodata atat mai ramine din zbaterea ce trece precum iarba campului,stiind ca ale noastre cuvinte sunt precum nisipul in calea apei.In fata lui Dumnezeu nu va ramanie nimic nedescoperit,nimic ascuns si cateodata gandul din spatele cuvintelor,ce pot esua in putinul meu sufletesc,este ceea ce mi-am dorit sa conteze mai mult.Ce vedem in altii este,nu de putine ori,propria noastra imagine dureroasa,propria noastra oglinda si de aceea,de mult ori,simt un nod in gat cand sunt gata sa-i sfasii altuia ranile,intrebandu-ma daca nu cumva eu sunt cel ce piere la marginea drumului.
Parintele Teofil Paraianu,omul lui Dumnezeu ce vedea cu ochii credintei,spunea ca ,,in Filocalie, in volumul II, este comentariul Sfantului Maxim Marturisitorul la rugaciunea Tatal nostru, unde se spune sa rugaciunea Tatal nostru nu-i numai o rugaciune, ci este si un indreptar de viata, si
mai ales daca o gandesti dinspre sfarsit spre inceput.In acest fel ajungi sa ai imparatia lui Dumnezeu, sa mergi spre imparatia lui Dumnezeu.".Incercati sugestia sa si veti vedea o imagine care s-ar putea sa va dea de gandit,in sensul bun zic eu.
Tot parintele mai spunea,cu privire la omul Imparatiei lui Dumnezeu faptul ca ,,in Noul Testament, intr-un singur loc avem o definitie a imparatiei lui Dumnezeu, si aceasta de fapt este o definitie ocazionala, pe care Sfantul Apostol Pavel a cuprins-o in Epistola catre Romani: "imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci dreptate, pace si bucurie in Duhul Sfant". Deci ce este imparatia lui Dumnezeu?
Dreptate, pace si bucurie in Duhul Sfant, pentru cei care cauta imparatia lui Dumnezeu si isi incheia cu o frumoasa si tainica,as intrazni sa spun,descriere a nevazutului ce aduce viata,amintind,cu privire la cuvintele Mantuitorului, faptul ca "sunt duh si sunt viata"si ca "cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece" iar din aceste aspecte ,,putem sa ne dam seama si singuri ce anume trebuie sa faca un om ca sa intre in Imparatia lui Dumnezeu si ca sa se mentina in Imparatia lui Dumnezeu."
Eu va doresc sa gasiti si sa intrati in Imparatia Cerurilor,va doresc asta din toata inima si cred ca o cautare sincera,o renuntare la sine si asumarea fie si a unui drum plin de zbatere aici va va duce,intr-o zi,fata in fata cu unele dintre cele mai rascolitoare cuvinte ale lui Hristos,aratandu-va adevarul Imparatiei,esenta ei care nu va trece,pe care nu o vom putea schimba niciodata,din fericire,dupa goana fugii de Dumnezeu din noi: ,,
Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor.Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăția cerurilor."
Numai bine.Dumnezeu sa va ajute in cautarea dvs+