Citat:
În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit
Am citit cele scrise.Banuiesc ca sunt opiniile dvs in mare masura,cu mici influente :) Ma intreb de ce Hristos le-ar fi spus ucenicilor anumite semne cu privire la revenirea Sa cat timp stia ca acestia nu vor apuca,biologic,sa ajunga sa le vada.Sau considerati ca Hristos nu avea o viziune cu privire la viitor?In alta ordine de idei Apostolul Pavel mai astepta ceva,un aspect care il framanta profund,mai bine zis si-ar fi dorit un anumit lucru desi cred ca spre final si-a dat seama ca nu se va intimpla.Poate intram in detalii cu alta ocazie.
Nu m-ati lamurit cu privire la un aspect,cu privire la celelalte aspecte mi-am format o opinie cu privire la optica dvs.Va multumesc pt amabilitate.Dupa cum stiti,de la un anumit moment,crestinismul a suferit o ruptura profunda,ruptura care apoi s-a adancit prin alte rupturi.In acest caz cine anume din crestinism se inscrie in afirmatia dvs ,,crestinii au trebuit sa isi schimbe mereu discursul, pentru ca primeau mereu si mereu alta intelegere".Care dintre ei? Toti au primit o alta intelegere?Pai nu s-ar zice pt ca intelegerea pare sa nu fie unitara.Fiecare se pare ca a inteles altfel anumite aspecte.La care dintre ei va referiti mai exact?
|
Dupa cum vedeti, eu nu am vorbit de Hristos ci de apostoli. Hristos este Dumnezeu, deci despre El este valabil ceea ce am scris despre Dumnezeu: are planul Lui bine stabilit pe care si-L duce pana la capat. Omului insa ii arata doar cate putin din el, atat cat poate duce. Este si sensul Cuvintelor Sale: "multe mai am a va spune dar nu puteti duce". Si spunea asta apostolilor. Si bine-nteles ca a stiut dinainte ca apostolii vor transmite cuvantul Sau mai departe si ca totul va merge din generatie in generatie pana la venirea Sa, si ca oamenii vor lua totul ca si cum pentru ei ar fi fost spuse, iar astazi mai mult ca oricand tocmai pentru ca societatea a devenit individualista si nu mai pune accent pe spiritul tribal in care toti trebuie sa fie la fel aliniati dogmei oficiale, ci se pune tot mai mult accentul pe relatia personala a omului cu Dumnezeu, cu Domnul Iisus si impactul pe care Acesta il are asupra individului. Ca atare, pentru a va raspunde si la partea a doua, ii am in vedere pe toti crestinii, toti au evoluat, fiecare pe strada sa si in ritmul sau, in aceasta relatie personala cu Dumnezeu. De ce Domnul nu a revenit imediat? Ce asteapta? Citisem la un moment dat, intr-o sursa ortodoxa dar din pacate nu mai stiu care, ca Dumnezeu ar astepta sa inlocuiasca numarul ingerilor cazuti cu sfinti luati dintre oameni. Aceasta este partea filozofica a Ortodoxiei. Domnul a zis cu totul altceva: nu vine pana nu se propovaduieste Evanghelia pana la capatul pamantului ca sa nu mai zica nimeni la Judecata ca nu a stiut. Ce sens are astazi aceasta afirmatie? Pe timpul apostolilor avea mult sens, le dadea certitudinea ca vor merge pe tot pamantul cu Evanghelia si cand vor fi terminat, Domnul revine, toti ceilalti care erau deja morti invie, are loc Judecata si gata, viata vesnica. Dupa acest scenariu nimeni intr-adevar nu ar fi putut spune ca nu a stiut. Astazi insa ce sens mai au aceste cuvinte? Un japonez din secolul I sau oamenii pierduti pe cine stie ce insule in mijlocul Pacificului de exemplu, si muulti altii, pot sa spuna in continuare la Judecata ca nu au stiut, Evanghelia nu a ajuns la ei. Si atunci?... Dvs. aveti raspuns?