În prealabil postat de sophia
Si eu am oarece probleme cu sportul de performanta.
Legat de olimpiada am avut ocazia sa aflu (de pe net si de la TV) unele lucruri
frumoase, altele mai putin frumoase.
Spiritul olimpic este ceva frumos, deosebit. Dar mi se pare ca ramane la vorbe.
"Nu e totul sa castigi, totul este sa participi". Si atunci de ce atata incrancenare pentru o medalie? Si de ce nu primesc ceva (moral) si cei care pierd?
La gimnastica mi se par concursurile tot mai lipsite de omenie si mai egoiste.
Am vazut fete cu lacrimi in ochi, plangand de mi se rupea sufletul (nu stiu,
o asiatica si o rusoaica mi se pare).
S-a vazut ca a fost o presiune imensa pe fete, ca niciodata. Atatea cazaturi si rateuri! Pana si la sol! Nu este normal.
Nu mai erau zambetele acelea, bucuria pe podium. Erau toate mult prea incrancenate.
Dar mai ales ce n-am mai vazut: inainte vreme fetele erau mai unite, isi pregateau aparatul una alteia, se imbratisau, antrenorii erau cu ele, traiau,
se bucurau. Acum era totul trist, o lupta trista, singuratica.
N-am mai recunoscut spiritul de alta data.
Antrenorii (cel putin ai nostri) nu existau sufleteste.
Sportul se rezuma la medalii, la glorie, la munca aia care omoara in ultima
vreme tot mai mult si mai devreme.
Mi-a placut o situatie f.mult: o poloneza care a dorit (si reusit) sa castige medalii ca sa le vanda la licitatie in folosul unei copile bolnave din vecini ( o
fetita a unei vecine care suferea de mucoviscidioza).
Mi-a placut si faptul ca 2-3 femei musulmane au putut sa participe la curse, cu simbolul religiei lor (basma, imbracate complet), si au fost
aplaudate de intreg stadionul. Cerintele mi s-au parut exagerate, dar asa
cum au participat, ele au fost aplaudate, intelese.
Pentru ele a fost mai greu decat pentru cele care aveau iconita, sau isi faceau cruce (multi se inchinau inaintea concursului si spuneau rugaciuni).
Nu mi-a placut show-ul de la atletism si de la natatie (prea multa infumurare).
Si comentatorii: medalii, la ce mai luam medalii.
Dintr-o activitate de timp liber si pentru sanatate/voie buna, sportul a ajuns sa fie o lupta pentru perfectiune si glorie, pana la moarte.
Si nu este normal.
Iar ceea ce se intampla in alte sporturi, mai bine le-ar desfiinta, incepand cu fotbalul.
@glykys - nu este chiar asa. Este adevarat ca au toti loc sub soare, dar
sportul ca atare nu are o utilitate practica. Matematica, fizica, chimia, stiinta, literatura, aduc beneficii omenirii, fie prin descoperiri stiintifice utile, fie pentru suflet. Si le poti face o viata intreaga, profesional te poti chiar intretine cu ele.
Sportivii ce fac dupa ce se retrag? Nu toti pot deveni profesori sau antrenori. Iar unii, fara glorie si lumina rampei...chiar cad.
Arfi frumos sa vedem la TV si pe olimpicii la mate sau chimie, sa vedem emisiuni cu ei, cu concursurile lor, emisiuni de stiinta si tehnica.
Cu recompensa materiala - eu nu stiu cat castiga sportivii, in afara de anumite cateva sporturi unde sunt f.bine platiti.
|