Citat:
În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit
Orice om ar putea sa-mi spuna:,,Si ce vrei ma,sa vindem casele si sa traim in strada?"As lasa capul in jos pt ca nici eu nu as face asta si acesta,aici vroiam sa ajung,este barometrul indepartarii noastre de Dumnezeu,slujirii idolilor din noi,masura atasamentului fata de lucrurile materiale.Noi nu vrem sa renuntam la ele,vrem si o viata buna si un drum in Rai.Oare o fi o cale de mijloc sau sunt doar unii care vor avea puterea sa urmeze calea aspra a lui Hristos?Unde este echilibrul,cum il obtinem,exista un punct la mijloc sau este fara nuanta de gri?
|
Am să-ți redau tâlcuirea părintelui Arsenie Boca cu privire la pilda Tânărului Bogat.
"Atitudinea sufletului față de bogăție trebuie să fie ca a unui administrator al bunurilor altuia. Noi suntem iconomi. Câtă vreme iconomisim averile după legea iubirii de oameni, Stăpânul averii ne-o menține. Dar, dacă uzurpăm dreptul lui Dumnezeu și punem altă lege în iconomia lumii, avuția se ia de la noi și se risipește. Cu orice altă lege decât cea a lui Dumnezeu avuția se risipește. În ceea ce privește avuția, trebuie să fim cu aceasta ca și când n-am avea-o".
"Înțelesul bogăției: Nu sărăcia te mântuiește, nici bogăția nu te osândește; precum nici bogăția nu te mântuiește, nici sărăcia nu te osândește,
ci cum ai sufletul tău față de bogăție și față de sărăcie. Ești sărac și zorit cu gândul după avere, iată că nu te mântuiește sărăcia ta. Ești bogat dar desfăcut cu inima de bogăția ta, iată că nu te primejduiește bogăția ta. Cum stai cu sufletul și față de una și față de alta, de la asta atârnă mântuirea sau osândirea ta".
Iată împărați care s-au mântuit: Sf Împărat Constantin și maica sa Elena, Împărăteasa Irina. Sf Ioan Gură de Aur, Sf Vasile cel Mare erau de neam înalt și aveau bogații, dar aveau inima dezlipita de acestea. Pescarii aveau oameni angajați.