[sophia]

Of Doamne, trebuie sa apara tot timpul unul si altul care sa strice "jocul" si sufletul, sa se puna invers.

Acum ca Il avem tot timpul in noi, sau ca imaginatia este ceva rau...
Mi se pare chiar rautate.

Mereu uitam sau nu vrem sa stim/intelegem ca suntem oameni, cu tot ceea
ce ne caracterizeaza.

Acum incercam sa ni-L imaginam pe Iisus ca om, asa ca si noi, cu care sa putem vorbi, sa-l putem vedea, auzi. Ce este asa de rau in asta?

Poate ca tocmai asta ne-ar face mai bine. Asa l-am intelege mai bine, decat din carti abstracte.

Toti aceia care au trait atunci, ca oameni sunt niste modele pentru noi. Au fost aievea.
Noi nu putem pricepe filozofii, pilde si lucruri abstracte, ci numai pe cei ca si noi.
Eu nu cred ca exista minte induhovnicita? Adica cum?
Toti cei care au trait/traiesc dupa El, se bazeaza pe imaginatie, pe intelegere mentala/sufleteasca, interpretare, abstract.

EL, alti sfinti, sunt in sufletul nostru tot pentru ca asa ne imaginam si dorim.

Cei din acele vremuri I-au avut printre ei, au trait cu ei si totusi n-au putut percepe si intelege si noi cei de acum care nu i-am cunoscut putem mai bine?

Nu reusesc sa va inteleg si nici nu va cred in ceea ce scrieti. Copiati niste termeni de undeva.

Tocmai de aceea I-A facut atunci ca oameni, sau i-a ales dintre ei, pentru ca oamenii sa-i poata vedea aievea si intelege. Sa le fie un exemplu viu.
Altfel I-AR fi lasat numai ca niste fiinte fara trup, sau cu aripi ca ingerii etc.

In fond si icaonele sunt tot dupa imaginatie facute. Nu? Si ele totusi ne sunt aproape si ne inchinam la ele.

Si toata simbolistica din biserica, tot pe imaginatie se bazeaza, ca nu taiem oameni si ii mancam la sfanta Euharistie. sa ma ierte Dumnezeu, dar incerc numai sa explic niste lucruri.

Suntem oameni si vad ca nu suntem multumiti, nu ne convine.


Legat de modul de viata de pe atunci (ce spunea Pelerinul). Totusi nu inteleg un lucru. Erau multi cei care credeau in El si Ei, care ii urmau si etc. Si totusi unde erau acestia cand El a fost pus pe Cruce, cand trebuiau sa-l apere?
De ce erau acolo numai acei care il sustineau pe Barabas?

Noi astazi suntem mai multi ca cei de atunci, chiar si numai cei care Il urmam.
Si azi l-am fi putut apara si salva.Teoretic. Cei de atunci ai lui Barabas erau tari, curajosi.
Cei ai Lui aveau frica. De ce oare?

Se punea aici intrebarea ce aveau cei de atunci si noi nu avem, sau invers. De ce ei puteau unele lucruri.
1. N-aveau multe. Ce aveau sa lase pentru a-l urma? Casa, lucruri, averi nu aveau, scoala, serviciu, nu aveau.
Ei puteau trai si asa, puteam umbla nomazi.
Noi nu. Noi avem legi, reguli, lucruri, familie, prieteni care ne fac stabili, ne leaga.
2. Aveau: Il aveau pe El, pe apostoli, pe Maica Sa. Ii aveau aievea, ii ascultau. Vedeau minunile Lui/Lor.
Si acceptau asa totul, fara cartire. Si mai ales traiau aievea acele minuni. Aveau ceva "palpabil".
Aveau alta constructie, inclusiv sufleteasca.
Noi suntem mult modificati, prelucrati, scoliti, slabiti trupeste si sufleteste.