[Tartaruga]

Aveti dreptate, ne-am indepartat de subiect.

Atat va mai raspund doar: si eu m-am aflat in situatia de a nu sti cine este Domnul Iisus desi nasa de botez este femeie credincioasa, dar am fost crescuta de parinti care nu m-au invatat absolut nimic, traiau intr-un ateism pur. Botezul meu s-a facut pentru ca asa cerea traditia si in plus tatal meu a dorit sa stranga toti fratii acasa la tatal lui, bunicul meu, care era foarte bolnav in urma unei rani dobandita pe front, si ca atare botezul meu i-a reunit pe toti fratii dispersati prin tara, dupa care, cam la un an, bunicul a murit. Iar ca mine sunt gramada, botezati pentru ca asa cere traditia dupa care ei sunt habarnisti complet. Indiferent daca in tari ortodoxe sau catolice, este plin de astfel de oameni. Si cu siguranta nu avem nici o vina pentru decizia altora. Eu am fost adusa la credinta printr-o minune, insa nu toti au parte de asa ceva. Si totul pus cap la cap mi-a aratat ca Dumnezeu cheama la credinta cum vrea El, si cand vrea El, nu este cazul sa se forteze lucrurile.

Primii crestini isi considerau copiii sfinti, fara pacat, pentru ca pacatul originar fusese sters de Jertfa Domnului. Mai tarziu a aparut ideea ca s-ar sterge prin Botez, si vad ca nimeni nu-i dispus sa cerceteze cand si de ce, sau cel putin inca nu am gasit pe cineva care sa o fi facut.

Evreii insa nu gandesc din perspectiva pacatului lui Adam ci Abel versus Cain, vazandu-se pe ei Abel ce il salveaza pe Cain, restul omenirii. Cuvintele psalmistului nu le interpreteaza ca si noi si nu traiesc sub ideea obsesiva a pacatului ci dimpotriva, daca studiati Torah o sa vedeti ca Dumnezeu este denumit pana in ziua a 5-a a creatiei cu un cuvant ce arata dreptatea Lui, in ziua a 6-a insa este numit cu un altul, Hashem, care arata mila lui Dumnezeu. Ca atare rabinii explica faptul ca Dumnezeu a creat lumea pentru a fi condusa cu dreptate dar cand a creat omul a stiut ca daca aplica acest principiu al dreptatii, omul nu va putea trai, el are nevoie de multa mila pentru a trai si de aceea, in ziua creerii omului, a prevalat mila lui Dumnezeu. Si de aceea evreii folosesc cel mai des Hashem cand vorbesc despre Dumnezeu.

Si consecinta fireasca este faptul ca nu sunt obsedati de pacat la modul la care stiu ca prin Spovedanie (facuta lui Dumnezeu) si cainta, Dumnezeu iarta pacatul omului. Deci intr-adevar moartea Domnului nu are nici un sens pentru ei, este ca si cum Dumnezeu nu ar fi capabil de iertare. De aceea primii crestini, avand aceasta dimensiune mult iertatoare a lui Dumnezeu, considerau pacatul originar sters prin Jertfa Domnului, ramaneau doar pacatele personale de sters prin Botez, care era un Botez al pocaintei pentru pacatele proprii si apoi Botez cu Duh Sfant, Botez precedat de Spovedanie, asa cum aratase Sf. Ioan Botezatorul ca trebuie facut (si Spovedania se facea direct lui Dumnezeu asa cum este la evrei si cum s-a facut si in cazul Botezului dat de Ioan, oamenii se spovedeau inainte de aprimi botezul lui, dar nu i se spovedeau lui Ioan, aceasta era asa numita Spovedanie publica, nu ceea ce au inteles oamenii citind termenul din prisma culturii lor actuale despre Spovedania in fata unui tert), dupa care copiii lor erau sfinti chiar si cu un singur parinte botezat si exact asta zice Pavel cand ii indeamna sa ramana impreuna in cazul casatoriei cu disparitate de cult, pentru ca copiii lor sa fie sfinti. In acest context, ramane de vazut ce se intampla cu copiii in cazul privilegiului Paulin, mai ramaneau ei sfinti sau nu, insa la aceasta nu aveti raspuns pentru ca biserica a schimbat optica si practica de atunci.

Asa cum un copil ce nu ia Impartasania il considerati mantuit chiar daca Domnul a spus ca nu se poate intra in Imparatie fara a manca Trupul Domnului si a bea Sangele Lui, tot asa majoritatea crestinilor primelor secole isi considerau copiii mantuiti daca mureau de mici fara botez pentru ca erau sfinti, nu purtau nici un pacat originar. Dupa Edictul de la Milan totul a evoluat in sens contrar ajungandu-se la edictul lui Teodosie I din 380 care stabilea criteriile care dadeau titlul de crestin al Bisericii universale, lucru amintit printr-un alt edict din 381 dat inaintea sinodului de la Constantinopol si inca unul dat in acelasi an dupa sinod, incepand astfel reprimarea dura mergand pana la privarea de drepturi civice si interdictia de a mai locui la Roma a celor ce credeau altfel decat dogma proaspat oficializata. De aceea nu este de mirare ca Botezul copiilor s-a generalizat, era modul prin care copiii intrau in aceasta comunitate crestina "oficiala", copiii fiind in continuare considerati fara pacat, pana cand si asta s-a schimbat introducandu-se ideea stergerii pacatului originar prin Botez. Probabil ca s-au sesizat mai multi de anomalia botezarii inocentilor cu botezul pocaintei sau poate a fost un alt motiv care a dus la schimbare.

De aceea este interesant de vazut cum era situatia in cazul casatoriilor ce cadeau sub incidenta privilegiului Paulin, si ceea ce suspectez eu este faptul ca tocmai pentru motivul ca religia a fost impusa inclusiv pe linie politica, si deci copiii trebuiau musai sa aiba religia oficiala, au inceput sa se dea canoane de interdictie a casatoriilor cu cei din afara religiei oficiale, canoane pe care ortodocsii le-au intarit prin tot felul de "afurisenii" pentru a fi siguri ca nu vor aparea copii in afara religiei "bune", in timp ce in vest, catolicii occidentali s-au limitat a trata punctul nevralgic: copiii, obligatia ca partea necatolica sa fie deacord ca apoi copiii sa apartina religiei oficiale. Iar dvs. mi-ati spus ca de la inceput a fost asa ceea ce mi se pare foarte interesant pentru ca ar putea ajuta in elucidarea misterului ce planeaza inca asupra a toate acestea.

Gandindu-ma la treaba cu sfintenia copiilor la primii crestini, doar copii din cel putin un parinte botezat erau considerati sfinti, nu si toti ceilalti, ca si cum parintele botezat ar fi acceptat jertfa Domnului si in numele copiilor sai. Si poate ca de aici s-a generalizat apoi ideea ca botezul poate fi dat pe baza promisiunilor adultilor, pentru a fi siguri ca vor ramane si copiii in religia oficiala. Si cu toate consecintele care s-au rasfrant apoi negativ asupra posibilitatii realizarii casatoriilor mixte, din ce in ce mai descurajate, ajungand la ortodocsi asa cum era la evrei: interdictia pentru un ortodox de a se casatori cu un non-ortodox.

Toate se leaga, chiar daca par fara legatura, de aceea tratarea subiectelor separat, ca si cum ar fi independente, are multe lipsuri in a avea apoi o privire de ansamblu, globala a problemei discutate si implicatiile ei. Insa este o limitare inerenta in cazul unui astfel de spatiu public organizat pe topice separate.

Oricum, multumesc de informatii, mi-ati dat o pista interesanta de cercetare.
O duminica placuta!