[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Tartaruga

Crestinismul era underground in primele secole pentru ca multi crestini erau martirizati si tocmai de aceea au inceput unii sa-si boteze copiii, sa nu moara nebotezati. Dupa care botezul a fost dat copiilor ca semn al apartenentei la comunitate pentru ca altfel, primii crestini isi considerau copiii sfinti, fara de pacat. Chiar ma intereseaza sa aflu cand anume s-a introdus ideea nasterii cu pacatul original la crestini, pentru ca in primele secole, ea nu exista.

Ideea, de nivel dogmatic, a păcatului originar este dintotdeauna la creştini şi, în mare măsură (chiar dacă mai nedesluşit) a fost prezentă şi la strămoşii noştri spirituali, evreii vechii legi. "În păcat m-a zămislit maica mea" spune Psalmistul. Dogma păcatului originar este pivotală pentru creştinism, adică fără ea s-ar nărui tot eşafodajul dogmatic. Dacă oamenii s-ar naşte fără păcat originar, ei s-ar putea mântui numai în baza faptelor lor bune. Nu ar fi necesar niciun Răscumpărător. Nici Botez, nici credinţă, nici împărtăşire, nici încorporarea în Biserică nu ar fi necesare. Dumnezeu ar fi tâmpit că şi-a trimis Fiul la suferinţă şi moarte, fiindcă oamenii erau deja liberi de păcat. Ştergeţi-l pe vechiul Adam şi dispare oricare sens al Noului Adam.

Spuneti ca pe unde ati calatorit nu ati vazut loc in care sa se spuna "Nu stiu cine spune Biserica ca ar fi Isus". Deja din modul de exprimare vad ca nu ati intrebat vreodata oamenii de pe strazi. Trebuie sa participati la misiuni de evanghelizare pe strazi ca sa stiti despre ce vorbesc. Nici nu au habar ca tine de biserica pentru a da raspunsul de mai sus, nu au deloc habar despre ce este vorba, cine este Iisus, nu coreleaza cu nimic, este ca si cum i-ati intreba cine este Octavian Papusoi. Dvs. stiti cine este Octavian Papusoi? Ei cam tot atat de mult le spune si lor numele de Iisus...

Noi vorbeam aici nu de persoane de pe stradă, ci de persoane care merg la biserică să ceară botezul pentru copilul sau finul lor. Ei trebuie să spună Crezul, unde se insistă de vreo trei ori pe Cine este Isus. Imediat înainte de Botez, ei vorbesc iarăşi despre Isus, răspunzând preotului şi promiţând în mod public că vor sluji Lui ca Domn şi Dumnezeu. Confuzia cu Octavian Păpuşoi e imposibilă. Chiar şi după Botez se mai insistă un pic, că nu se spune "câţi în Păpuşoi v-aţi botezat, în Păpuşoi v-aţi şi-mbrăcat". Mie slujbele acestea mi se par înalt repetitive. Dacă această deasă repetare are vreun rost, rostul nu poate fi decât acela de a pricepe cu toţii, chiar şi dacă am fost corigenţi la şcoala ajutătoare, ori dacă am fost neatenţi la unele momente, să auzim măcar o dată din trei.

Nu stiam ca ordinea Mirungerii si Impartasaniei pot fi schimbate. Dar chiar si asa, Impartasania la romano-catolici nu se ia de la varsta de bebelus. Ce se intampla cu un copil botezat si care moare fara sa fi luat Impartasania?

Este în mod cert mântuit.

Este interesant critica ce o aduceti desei Impartasanii. Si totusi in BC, cel putin la romano-catolici, ea se da tuturor in fiecare duminica fara sa intrebe nimeni daca s-au spovedit, ce sa mai pomenim de cainta. Una din prietenele mele catolice, una din cele practicante, la modul ca merge in fiecare duminica la biserica, se roaga, face fapte bune dupa putere, este acum insarcinata fara a se fi casatorit cu prietenul ei. Sunt mereu impreuna, acum s-au si mutat impreuna fiind ea gravida, si nu i se pare nimic gresit. Nimeni nu o intreaba nimic cand se impartaseste, si totusi, conform invataturii BC este pacat de moarte ce opreste de la Impartasanie daca nu se face Spovedania si nu se inceteaza pacatul. Dar la deznadejde nu am vazut-o niciodata, dimpotriva, este o natura foarte optimista si vesela... Chiar si acum cand are dureri foarte dese din cauza sarcinii...

În afară de persoane publice a căror stare de păcat este publică şi cărora Biserica, cunoscând acest lucru, le refuză Împărtăşania (precum fostul preşedinte Sarkozy, bunăoară) preoţii sau diaconii care distribuie Sfintele nu au cum să ştie cine este în stare de păcat şi cine în stare de curăţie. Oricare romano-catolic nu s-a putut împărtăşi prima oară fără cateheza primară, la care se insistă pe două idei:
-Cine este prezent acolo
şi
-Care sunt condiţiile de a-L primi

Tematica este reluată după vreo 7 sau 8 ani, la cateheza pentru Mir. Postulanţilor li se pun şi întrebări, iar ei răspund.

Sincer, eu cred că, în cazul semnalat de dv, nu e vorba de neştiinţă. E vorba de o gândire de tip "eu ştiu mai bine decât Biserica ce este păcat şi ce nu este păcat. Iar faptul că trăiesc cu un bărbat în afara căsătoriei stabilesc eu că nu este păcat".

Observ că ne-am îndepărtat mult de subiect. Să încercăm să rămânem on topic.