[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Tartaruga

Pentru casatoria cu disparitate de cult este interesant raspunsul dvs. pentru ca este exact situatia la care se ajunge daca din doi pagani casatoriti, unul se boteaza. Sau nu?

În casatoria cu disparitate de cult, partea nebotezata accepta botezul părţii botezate şi cere căsătoria.
În căsătoria naturală la care se poate aplica privilegiul paulin, partea nebotezată NU acceptă botezul părţii botezate şi doreşte despărţirea din acest motiv.
În aceasta constă, cred eu, diferenţa.

Ce intelegeti prin "simpla necredinta"? Eu vorbeam de cei botezati dar care au fost atei toata viata. Dvs. ati spus ca sunt apostati. Iar eu tocmai asta am vrut sa va demonstrez ca intre un ateu cu botez si promisiuni facute de altii si unul la fel de ateu dar nebotezat nu-i absolut nici o diferenta, ambii sunt necredinciosi. Singura diferenta este intre unul care habar nu are de Iisus, indiferent ca botezat sau nu, si unul care a fost informat despre ce este vorba si a refuzat, sau unul care a fost credincios si apoi a renuntat.

Cei vinovaţi de păcatul apostaziei, prin definiţie, au aflat cine este Isus. Apostat e una, ignorant e alta.

Riscul reactiilor adverse in cazul unui botezat, interesant, deci are reactii adverse cu riscuri mari. Cum de oamenii nu sunt informati despre riscuri ca sa decida in cunostinta de cauza pentru copiii lor?

Toţi oamenii care se prezintă la biserică, cerând Botezul, se presupune că au terminat cateheza primară şi au aflat despre păcatul de a rejecta darul Botezului. Ei promit, în nume personal sau în numele copiilor lor, că vor sluji lui Cristos ca unui Împărat şi Dumnezeu. Dacă au de gând să îşi ţină promisiunile, nu au a se teme absolut de loc de reacţiile adverse ale botezului.

Nu prea seamana cu practica medicala, in tarile unde ea se practica cum trebuie, parintii sunt informati inclusiv despre vaccinuri de posibilele reactii adverse...

În toate ţările Europei, medicii nu insistă prea mult pe reacţiile adverse ale vaccinării. Dacă un pacient i-ar întreba, frontal: "vaccinurile pot sau nu să aibă reacţii adverse?" abia atunci ar fi siliţi, de buna conştiinţă, să recunoască că vaccinurile pot avea reacţii adverse. Altfel spus, ipoteza "Nu vaccinării" nu este tratată la fel ca ipoteza "Da vaccinării" şi asta este ceea ce am numit "opţiune by default". În fişa sa, medicul este aşteptat să completeze de ce vaccinarea ar fi contraindicată, dar nu de ce ar fi indicată. Cu toţii pleacă de la presupoziţia că este indicată, chiar dacă nu e întotdeauna aşa şi nu este niciodată sigur.

Interesant ceea ce spuneti despre edictul de la Milan. Sunteti sigur ca fervoarea practicii a facut sa apara schimbarea? Personal, consider ca cea mai mare fervoare au avut-o apostolii si martirii primelor secole...

Desigur că apostolii şi martirii primelor secole au manifestat fervoare pentru Cristos. Dar, pe vremea aceea, credinţa era mai degrabă excepţia decât regula. La început, creştinismul a fost îmbrăţişat de marginalizaţi: de sclavi, de popare sub ocupaţie (precum evreii), de meseriaşi fără un cuvânt greu de spus în Cetate. Suprastructura socială continua să fie păgână. Plotin şi Noua Academie ţineau de păgânism. Augustin a făcut şcoală la cele mai înalte şcoli, care erau încă păgâne. Până la Edictul de la Milan, creştinismul era "versiune underground" şi ar putea redeveni, astfel, chiar mâine. După lunga paranteză, cu durată de un mileniu şi ceva, în care micuţii europeni erau aşteptaţi să fie crescuţi cu valorile creştine şi cu învăţătura despre Isus.
Prin urmare, este de aşteptat ca tot mai des să auzim că bebeluşii nu sunt în situaţia potrivită spre a primi Botezul.

Este greu de crezut pentru un roman, insa mergeti oleaca mai incolo in Europa Occidentala (exceptie Italia) si intrebati oameni pe strada daca stiu cine este Iisus. O sa aveti mari surprize...

Sincer, pe unde am călătorit, nu cred că există (subliniez: deocamdată) un loc în Europa în care cineva să spună "Nu ştiu cine spune Biserica că ar fi Isus", ci toţi oamenii, indiferent de părerea personală, ştiu că Biserica susţine că Isus a fost şi este Fiul lui Dumnezeu. Dealtfel, penrtu primirea Botezului, nu se cer părerile personale, ci mărturisirea de credinţă şi hotărârea de a sluji Lui ca unui Domn şi Dumnezeu.

Cum nu este necesara siguranta ca un copil botezat va fi credincios in conditiile in care riscurile sunt atat de mari? Eu asta nu pricep, de ce unii copii sunt expusi la astfel de riscuri. Apostatul de care vorbiti nu a rejectat decat o promisiune pe care el personal nu a facut-o niciodata, deci nu-i apartine in nici un fel. Daca un copil are reactii adverse grave dupa administrarea unui vaccin hotarat de altii, nu este intr-un nici un caz el vinovatul...

Hotărând părinţii este ca şi când a hotărât copilul. Dovada este că, deşi copilul nu a hotărât el însuşi dacă să se vaccineze sau nu, suferă consecinţele teribile ale vaccinului, chiar dacă acestea sunt: paralizia, encefalita sau moartea.
Hotărârile părinţilor îi leagă pe copii. Chiar şi păcatele părinţilor se pot resfrânge asupra copiilor. Este un aspect al solidarităţii inter-umane, mai ales intra-familiale. Când spunem "oamenii sunt solidari", avem în vedere: la bine şi la greu. Aşa cum copiii ai căror părinţi sunt buni creştini vor avea un start bun în viaţă, aşa copiii ai căror părinţi sunt rău creştini au un start incomparabil mai rău în viaţă. Ideea "toţi oamenii sunt egali" este oricum (de stânga, modernă, etc) numai creştină nu este. Noi credem că oamenii sunt egali în demnitatea lor de oameni, dar nu în daruri, nici în avere, nici în chemare. Unul primeşte un talant, altul primeşte 10 talanţi sub forma Botezului. Cel care primeşte 10 talanţi nu se poate prevala de faptul că nu el, ci părinţii săi fără să îl consulte, au acceptat rolul de custozi ai talanţilor şi i-au cerut. Dumnezeu te ajută şi, fiind prea bun şi prea răbdător, dă darul Său numai dacă ştie că poţi să îl fructifici. Dar nu te obligă. Dacă, în cursul vieţii tale, prin act de liberă voinţă rejectezi talanţii primiţi de Dumnezeu, întrebându-te care talanţi şi care Dumnezeu, ai de suportat nişte consecinţe şi nu poţi da vina pe părinţi: ei au dorit ce este mai bun pentru copiii lor, ei au dorit un copil înzestrat cu 10 talanţi.

Necredinciosii care nu au fost botezati niciodata si mor necredinciosi, vor suferi ei damnarea perpetua?

Da, dacă încalcă legea naturală sădită în inima lor.
Nu vor suferi damnarea perpetuă, ci vor trăi etern într-o stare naturală care nu exclude fericirea naturală, dacă au respectat legea naturală sădită în inima lor.

Interesant cum credeti ca un copil se poate salva doar prin Botez, fara Impartasanie. Cum ramane atunci cu faptul ca cel ce nu mananca Trupul Domnului si nu bea sangele Lui nu ajunge in Imparatie?

Situaţia este asemenea cu "păcatul contra Duhului Sfânt nu poate fi iertat". Deşi noi ştim că Dumnezeu poate ierta orice păcat.
Numai că cel care ajunge să ia în uşor medicamentele oferite de Dumnezeu spre mântuire, cel care, de exemplu, ajunge să se spovedească regulat fără o căinţă autentică şi fără hotărârea de a nu mai păcătui, nu poate fi iertat, în sensul că va ajunge victima propriei uşurătăţi în care a tratat religia şi Sfintele Taine.
Cel care nu se împărtăşeşte niciodată, nici măcar cu ritmicitatea minimă de o dată pe an cerută ca poruncă de Biserică, va fi mereu servul propriilor lui păcate. Le va spovedi, poate, dar va recădea a doua zi după spovadă. Le va spovedi din nou şi va recădea din nou, ajungând în braţele deznădejdii. Trebuie să Îl ai pe Cristos în tine ca să simţi ce simte Cristos faţă de păcatul tău: o mare oroare, o teribilă tristeţe. Fără Împărtăşanie frecventă, nu ai să ajungi niciodată la scârba faţă de păcat. Creştinul care se spovedeşte des, dar se împărtăşeşte rar sau niciodată, va fi un creştin prin Cristos. Va fi, poate, cu Cristos. Dar nu va fi în Cristos. Numai Împărtăşania, iar nu Pocăinţa, nici măcar Botezul, este ceea ce te face să ajungi la unio mystica şi numai ea te poate duce la punctul în care se poate spune "nu mai trăiesc eu (m-am botezat, m-am pocăit) ci Cristos trăieşte în mine (m-am cuminecat)".

Si daca Mirungerea este doar un rapel, cum de conditioneaza Impartasania care nu se poate face inainte de a primi Mirungerea?

Ordinea tradiţională a Tainelor Iniţierii, menţinută de Bisericile Răsăritene aceasta este: mai întâi Botezul, apoi Mirungerea şi la sfârşit Împărtăşania.
În urma unei întâmplări despre care am scris pe alt topic, în Biserica Apuseană, la începutul sec al XX-lea, ordinea tradiţională a fost puţin inversată, încât în prezent ea este: Botezul, apoi (la vârsta formării conştiinţei) Împărtăşania, apoi (în anticamera vârstei adulte) Mirungerea.

Prin urmare, Împărtăşania nu condiţionează, de fapt, în niciun fel Mirungerea. Ordinea lor este o tradiţie cu "t" mic.