În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Nu cunosc dacă în cazul unei căsătorii cu disparitate de cult se aplică privilegiul paulin. Bunul-simț catolic (sensus catholicus), atâta cât am, îmi spune că mai degrabă nu se aplică.
Simpla necredință este diferită de apostazie. Apostazia conține în ea un element activ anticreștin, este un păcat de natură comisivă și nu omisivă, trăsătură pe care simpla necredință nu o are.
Da, fiindcă există indicii că vor folosi rău ceea ce cer. Când riscul reacțiilor adverse îl excede pe cel al efectului salutar, un tratament trebuie refuzat de medic, chiar dacă este cerut de pacient, direct sau prin reprezentanții săi.
Botezul by default al copiilor a apărut abia în societățile creștine. Anterior Edictului de la Milan, Biserica nu practica botezul de rutină al copiilor, dar îi boteza numai în situații când în întreaga familie putea fi văzută o fervoare a trăirii religioase. După apariția societăților creștine, când micuțul provenea din familii cu viață creștină, când catehizarea era universală, școala însăși, ca instituție de toate gradele, fiind creată și condusă de Biserică, se putea considera că există suficiente garanții pentru ca Botezul să fie opțiune by default. Așa cum, în prezent, vaccinarea este opțiune by default (deși nu a fost întotdeauna așa). Dar, pe măsură ce statele recad într-o "multiculturalitate" care seamănă suspect cu păgânismul, este posibil, ba chiar de așteptat, ca Biserica să nu mai considere de la sine înțeles că orice copil provenind dintr-o familie formal creștină și care cere botezul oarecum în virtutea inerției, poate fi botezat.
Este greu de crezut, în ziua de azi, când Biserica Catolică și-a îndeplinit misiunea de a "merge și învăța popoarele" că mai există cineva care nu a auzit vreodată de Isus. Dar, situația s-ar putea schimba, după cum am arătat mai sus.
Nu este necesară siguranța. Sunt necesare: cererea de a fi botezat, lepădarea și promisiunile, indicii că va fi crescut în Cristos.
Nimeni nu poate fi apostat fără voia lui. Părinții apostatului au vrut să crească în Cristos și l-au învățat credința. Cristos i-a oferit darul de neprețuit al Botezului, de care atâția infideli nu au beneficiat. Dar apostatul a rejectat voința părinților spre binele lui și a rejectat darul lui Dumnezeu. De aceea, dacă va muri în această stare, va fi în moarte, timp de o eternitate, așa cum a fost în viață: va trăi despărțit de Dumnezeu, suferind damnarea perpetuă.
Vaccinul este Botezul. Confirmarea este rapelul.
Catolicii de tradiție apuseană pun accentul pe caracterul de îmbisericire al Confirmării, pe latura eclezială a ei. De aceea, episcopul locului este cel care administrează Mirul. Materia diferită, apa în cazul Botezului, uleiul în cazul Mirului, ne sugerează că într-un caz este vorba de renaștere, în celălalt de întărire a tânărului gladiator în vederea luptelor care se anunță. Toate la vremea lor.
Botezul are caracter salvific independent de Împărtășanie. Noi credem că toți copiii botezați, dacă mor înainte de vârsta înțelegerii, ajung la fericirea supranaturală a viziunii beatifice, deoarece nu au păcate personale grave, iar păcatul ancestral le-a fost șters de Botez.
De fapt, numai Botezul și Pocăința, dar nu Împărtășania, au caracter salvific direct. Împărtășania ajută mult la mântuire prin aceea că ea conferă grație sacramentală, ajutându-l pe împărtășit să nu recadă în păcat. Dar, în clipa în care se prezintă la împărtășanie, acela se află deja, prin Botez sau prin Pocăință, în stare de grație sfințitoare și, dacă moartea îl va surprinde astfel, va fi salvat.
|