[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Tartaruga

Pentru primul punct: in cazul in care doar unul este botezat, cum este casatoria lor, naturala sau sacramentala? Daca este naturala, cel botezat nu se afla in curvie? Daca insa este sacramentala, cum atunci se poate desface?

Ceea ce ştiu sigur este că, în cazul unei căsătorii cu disparitate de cult, adică între un catolic şi un nebotezat, numai partea catolică este subiect de drept canonic. Prin extensie, putem aprecia că, în cazul menţionat de dv, caracterul căsătoriei devine din natural, sacramental numai pentru soţul botezat.

Pentru punctul 2: nu ma refeream la "botezul" dorintei, ci la cel care nu a avut niciodata intentia de a se boteza si care este inconstient in spital. Cum de nu se poate ca doi nasi sa promita in numele lui/lor si el sa fie botezat?

Promisiunea nu ar avea nicio bază, fiindcă este de presupus în baza opţiunii de a nu se boteza de până atunci că victima, dacă îşi va reveni, va rejecta botezul primit, devenind, din infidel, apostat, adică ajungând într-o situaţie spiritual mai proastă. De aceea, chiar dacă s-ar găsi doi naşi, Biserica ar refuza un astfel de Botez. Tot astfel Biserica refuză botezul copiilor dacă într-o familie există antecedente prin care promisiuni anterioare nu au fost ţinute. Spre exemplu, în cazul în care fraţii mai mari, deja botezaţi, nu au fost duşi de părinţii lor la cateheză, Biserica respinge noi cereri de botez pentru fraţii mai mici. Uneori, asemenea respingeri s-au soldat cu scandaluri publice, părinţii, neînţelegând rostul Botezului şi caracterul lui de sabie cu două tăişuri, au acuzat Biserica de a nu respecta "dreptul la Botez".

Ca să continui paralela cu vaccinurile: situaţia invocată de dv este analogă aceleia în care o victimă inconştientă ar purta un tatuaj pe care oricine vede scris: "refuz vaccinarea şi riscurile ei". Este de înţeles, în asemenea caz, că victima, pe când era conştientă, a făcut o opţiune: aceea de a nu se vaccina: ea trebuie respectată.

Si ce parere aveti de cei ce boteaza copii din orfelinate unde nu exista nici un parinte sa isi dea acordul?

Rolul de custode şi de protector, avut de părinţi, revine în acest caz orfelinatului. Orfelinatul trebuie să îşi dea acordul şi, în plus, trebuie să permită mai târziu cateheza copiilor.

Pentru punctul 3: pentru bolile mentionate, testul genetic se face dupa un protocol lung si bine pus la punct in care este obligatoriu consimtamantul informat al pacientului, informarea se face cu ajutorul unei echipe multidisciplinare care include inclusiv un psiholog, pacientului i se da un timp destul de lung sa se gandeasca si eventual razgandeasca, dupa care este iar convocat, si daca este in continuare hotarat ca vrea testul, i se face programarea iar rezultatul este dat doar pacientului cu titlu ultra-confidential, si acesta dispune apoi de el cum vrea. De aceea testul nu se face la copii si este o problema aprinsa de etica medicala din acest punct de vedere mai ales pentru FAP pentru ca aceste boli AD sufera fenomenul anticipatiei generationale si ca atare screening-ul pentru FAP poate fi necesar chiar si la copil pentru a trata din timp boala care se poate canceriza chiar si la minori din cauza acestei anticipatii. Si aici apare problema eticii medicale pentru ca testarea genetica este interzisa fara acordul pacientului si cu stricta confidentialitate a rezultatelor. Ca atare testul genetic este interzis la minori in cazul bolii Huntington, dar a devenit acceptat in cazul FAP din cauza tratamentului. A aparut insa problema la ce varsta sa fie facut: unii vor la varsta de sub 12 ani, altii insa la peste 12 ani ca sa poata copilul sa inteleaga testul. Unii copii sunt informati apoi de rezultat, la altii insa parintii le ascund rezultatul, mai ales cand este forma recesiva a bolii si copiii sunt deci doar purtatori.
Facand o paralela cu botezul, cum ati facut dvs. cu vaccinurile, de aceea va intrebam ce parere aveti despre aceste cazuri.

Citind ce aţi scris, nu mi se pare nimic neetic ca aceste teste să fie făcute, dacă părinţii le cer. Fiecare are dreptul să îşi cunoască starea de sănătate (sau de boală, dacă există), iar părinţii cer test şi consimt la informare în numele copiilor lor.

Si apropos de faptul ca parintii stiu mai bine ce este bine pentru copii, am inca o intrebare: la greco-catolici cand se face confirmarea? La Botez prin Mirungere ca la ortodocsi, sau dupa 12 ani ca la romano-catolici?

Administrarea Sfintelor Sacramente este făcută de Biserică în modul în care se face în acea Biserică Particulară în care sunt cerute. Astfel, la greco-catolici, în mod normal Mirungerea urmează imediat după Botez. Toate cele trei sacramente ale iniţierii (Botez, Mirungere, Cuminecare) se fac în aceeaşi "sesiune", în baza tradiţiei răsăritene. La romano-catolici Mirungerea se face după 14 ani, când noul "soldat al lui Cristos" recapitulează, acum în mod personal, lepădările şi promisiunile solemne făcute la Botez de naşi în numele lui. De aceea, romano-catolicii îi mai spun "Confirmare". Pe certificatul (adeverinţa) de Botez este o rubrică: "Accipit Confirmationem ?" (A primit Mirul ?), pe care preoţii greco-catolici o completează scriind "Accipit", iar cei de tradiţie apuseană "Non accipit".