Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Căsătoria devine sacramentală dacă cei doi, care au contractat anterior căsătorie naturală, se botează. Numai că, vă rog să observați, privilegiul paulin despre care vorbește Sf Ap Paul nu se referă la această situație, ci la situația în care numai unul dintre ei se botează, în vreme ce celălalt stăruie ca infidel și dorește despărțirea.
În cazul unui adult nebotezat, devenit victimă inconștientă a unei boli, Botezul nu se efectuează fiindcă simpla dorință și hotărâre de a se boteza a aceluia, chiar dacă survine cu doar o clipă înainte de a-și pierde cunoștința, este suficientă. Se numește "botezul" dorinței. Am pus între ghilimele fiindcă, deși nu este vorba de un Botez adevărat (sacramental) are exact aceeași funcție și putere salvifică.
Dar, în cazul unui adult nebotezat lipsit de uzul obișnuit al rațiunii, să zicem în cazul unui oligofren sau chiar unui idiot care are capacitatea de raționare a unui copil, discuția devine interesantă. Vorbim, practic, de cazul unui adult-copil. Nu știu cum procedează Biserica în asemenea cazuri.
Desigur. Eu sunt de acord cu tot ce este de acord Biserica mea. Nu îmi amintesc ca ea să nu fie de acord cu testele genetice, nici nu văd de ce acestea ar fi neetice (imorale).
|
Pentru primul punct: in cazul in care doar unul este botezat, cum este casatoria lor, naturala sau sacramentala? Daca este naturala, cel botezat nu se afla in curvie? Daca insa este sacramentala, cum atunci se poate desface?
Pentru punctul 2: nu ma refeream la "botezul" dorintei, ci la cel care nu a avut niciodata intentia de a se boteza si care este inconstient in spital. Cum de nu se poate ca doi nasi sa promita in numele lui/lor si el sa fie botezat? Si ce parere aveti de cei ce boteaza copii din orfelinate unde nu exista nici un parinte sa isi dea acordul?
Este interesant si cazul oligofrenului adus in discutie de dvs. Practic el nu are nici o sansa daca nu l-a botezat nimeni de copil. Asta conform dogmelor. Din fericire Dumnezeu este iubire deci este mai presus de dogmele omenesti.
Pentru punctul 3: pentru bolile mentionate, testul genetic se face dupa un protocol lung si bine pus la punct in care este obligatoriu consimtamantul informat al pacientului, informarea se face cu ajutorul unei echipe multidisciplinare care include inclusiv un psiholog, pacientului i se da un timp destul de lung sa se gandeasca si eventual razgandeasca, dupa care este iar convocat, si daca este in continuare hotarat ca vrea testul, i se face programarea iar rezultatul este dat doar pacientului cu titlu ultra-confidential, si acesta dispune apoi de el cum vrea. De aceea testul nu se face la copii si este o problema aprinsa de etica medicala din acest punct de vedere mai ales pentru FAP pentru ca aceste boli AD sufera fenomenul anticipatiei generationale si ca atare screening-ul pentru FAP poate fi necesar chiar si la copil pentru a trata din timp boala care se poate canceriza chiar si la minori din cauza acestei anticipatii. Si aici apare problema eticii medicale pentru ca testarea genetica este interzisa fara acordul pacientului si cu stricta confidentialitate a rezultatelor. Ca atare testul genetic este interzis la minori in cazul bolii Huntington, dar a devenit acceptat in cazul FAP din cauza tratamentului. A aparut insa problema la ce varsta sa fie facut: unii vor la varsta de sub 12 ani, altii insa la peste 12 ani ca sa poata copilul sa inteleaga testul. Unii copii sunt informati apoi de rezultat, la altii insa parintii le ascund rezultatul, mai ales cand este forma recesiva a bolii si copiii sunt deci doar purtatori.
Facand o paralela cu botezul, cum ati facut dvs. cu vaccinurile, de aceea va intrebam ce parere aveti despre aceste cazuri.
Si apropos de faptul ca parintii stiu mai bine ce este bine pentru copii, am inca o intrebare: la greco-catolici cand se face confirmarea? La Botez prin Mirungere ca la ortodocsi, sau dupa 12 ani ca la romano-catolici?