Dacă așa îi vede Apostolul, tot așa îi vede și Biserica Apostolică. O căsătorie naturală devine căsătorie sacramentală (=supranaturală) prin chiar botezul soților.
Absolut exact.
Este exact, cu nuanța că nu vorbim de invalidarea unei căsătorii, ci de desfacerea unei căsătorii reale, dar nesacramentale (naturale). Papa, mai întâi, trebuie să constate că cei doi sunt legați printr-o astfel de căsătorie. Există 4 condiții sau elemente ale unei căsătorii naturale, sintetizate
aici. Pe urmă, trebuie verificat dacă într-adevăr soțul necredincios persistă în această stare, precum și dacă el dorește dizolvarea căsătoriei, ori este numai un pretext.
De
aici, mai exact 1 Cor 7:15 :
Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legați; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.
Nu: BC (nimeni din BC, nici chiar Papa) nu are autoritatea să desfacă o căsătorie sacramentală valid încheiată și consumată, și în general să desfacă niciun Sacrament. Autoritatea BC este subsecventă autorității Mirelui Cristos, față de care Biserica este în ascultare, și nu invers. Știm asta de aici:
ceea ce a legat Dumnezeu, omul să nu despartă (Matei 19:6). Deci, Biserica nu poate să facă ceva ce Domnul a zis să nu facă.
În lumina acestei învățături despre Sacramente (și în altă ordine de idei) vedem cât de aiurea sunt pretențiile unor atei militanți de a se "dezboteza". Biserica nu le poate da (la somația judecătorilor) decât un certificat cum că au fost radiați din Registrul Matricol al Botezaților. În ochii Domnului, e o simplă bucată de hârtie (dacă nu mai rău: o adeverință de apostazie). Ei au fost, rămân și vor rămânea în viața aceasta și în cea viitoare persoane botezate, cu marca de neșters a Botezului pe sufletul lor, fapt care le poate fi spre salvarea lor sau spre mai marea lor pedeapsă.