Fiecare om se exprima cum poate el mai bine dar cred ca Dumnezeu vede ceea ce noi nu vedem,intentia,gandul,trairea,din spatele cuvintelor,mai calde sau mai reci,mai apropiate sau mai departate de sufletul fiecaruia dintre noi.Cred ca acel aspect,gandul nestuit de noi,cat de curata era inima din care a plecat si cat de sincer s-a dorit a fi inaltata rugaciunea catre cer, este ceea ce va conta.Eu,sarac spiritual fiind,si gol in pustiu de unde nu rasare nimic ce sa aduca roada dragostei,judec des aspru pe cel ce nu se reflecta-n Dumnezeu cum as vrea eu sa se reflecte.Ramine intrebarea cum ma vede Dumnezeu si pe mine si pe cel pe care-l judec eu dar sa nu amplific de pe acum o abordare retorica care deja ma bantuie de prea mult timp.Probabil ca la Judecata vom vedea toti aspecte pe care,din pacate,esuam sa le reparam in noi.Cat mai avem timp.

Domnule Mihnea,eu probabil ca m-as fi adresat altfel,daca as fi facut-o,dar Maica,in dragostea ei,cred ca nu va inchide usa mangaierii in fata cuvintelor unui suflet sincer.Probabil ca s-ar fi intristat daca ar fi fost doar un discurs corect dar gol si formal.Inclin sa cred ca exprimarea sincera,fie si imperfecta dupa alte standarde,va avea castig de cauza in fata exprimarii corecte dar moarte.Cateodata un strigat din inima face mai mult decat multe cuvinte fara de ecou.Daca exista sinceritate si o inima curata,atat cat putem avea asa ceva,rugaciunea va ajunge.Daca este doar un exercitiu intelectual,indiferent din ce parte a baricadei este privit,atunci este doar o frumoasa natura moarta.Eu va doresc si sper,din toata inima,ca rugaciunea dvs sa ajunga acolo unde v-ati dorit.

Dumnezeu sa ne ajute!+