Imaginarul religios a lui Mihnea explorează, ca de obicei, cele mai înalte culmi ale penibilului.
Nu vă lăsați amăgiți de baloanele lui pietiste criptoerotice! Dacă cumva ați tresărit de emoție la textul lui, aveți motive serioase să vă reanalizați conținuturile credinței (dar și ale vieții , de care sunt strâns legate).
Erezia emoțională e mult mai primejdioasă decât cea conceptuală.
De ce???
Pentru că emoțiile tâmpite au mereu justificări relativizante și sunt mult mai ușor de manipulat decât ideile.
Nu e vorba aici de blasfemie, ci de o confuzie capitală între Teotokos a creștinismului autentic și madonele imaginare ale catolicismului.
Avem mai sus două imagini care, aparent, vor să înfățișeze aceeași persoană. Oare cărei ipostaze i s-ar potrivi experimentul literar pietisto-amoros lui Mihnea?