Exista o sinceritate a mintii (aia de tip adevarul-corespondenta), una a vorbelor (mestesugita specie a sinceritatii) si una a inimii, mai greu accesibila.
Multi oameni de buna credinta vor sa fie sinceri, insa nu reusesc, chiar de ei se cred sinceri si onesti, asa incat doar Dumnezeu le cunoaste inima. Si, chiar de vei rade, le mai cunoaste, destul de bine, si psihanalistul, macar in parte...