Citat:
În prealabil postat de Decebal
Dacă asta este tot ce ați învățat, înseamnă că ați învățat foarte puține, domnule Cezar. Vă urez în continuare succes la așternerea batistei pe țambal și la promovarea indiferenței față de tot ceea ce se întâmplă.
După mintea dumneavoastră, atunci când a început uniația în Transilvania românii ortodocși trebuiau să tacă din gură și să accepte hotărârile TRĂDĂTORULUI Atanasie și ale celorlalți TRĂDĂTORI ai Ortodoxiei, pentru privileghiomurile lor bănești și materiale? Ei bine, n-au făcut-o, domnule Ioan Cezar, n-au făcut ascultare de niște TRĂDĂTORI!! În Biserica Ortodoxă, în cazul în care nu știați, credincioșii au responsabilitatea păstrării credinței și a Bisericii și în același timp au responsabilitatea, ca "organe" ale Trupului Mistic al lui Christos, de a se îngriji de alte "organe" ale aceluiași Trup în virtutea comuniunii și a sănătății. Nu se lasă totul pe spatele unora așa cum credeți dumneavoastră. Această propagandă cum că fiecare credincios trebuie să își vadă exclusiv de viața lui proprie este una contaminată de individualism, lipsă de iubire și responsabilitate, egoism, indiferentism și venin anti-ortodox. Sub masca grijii pentru ortodoxie se ascunde diavolul indiferentismului și al tolerării intolerabilului. Și asta pentru că dumneavoastră credeți și trăiți cu impresia falsă și anti-ortodoxă că numai unii, clericii, poartă responsabilitate pentru biserică. Și vedem unde s-a ajuns. Dar chiar în cartea Faptelor se vorbește la sinodul de la Ierusalim de prezența nu doar a apostolilor, și a preoților ci și a ... fraților. Și asta pentru că în creștinismul adevărat Biserica nu este o dictatură a clericilor. Sfântul Pavel vorbește foarte clar despre organicitatea Trupului lui Christos și despre grija pe care o poartă organele unele de celelalte. (Dacă în BOR a pierit iubirea și s-a instaurat nesimțirea și indiferentismul, dacă BOR a capotat de la a fi Biserică a lui Christos, spuneți, și adio biserică!) Iar dacă această responsabilitate implică și atitudine critică constructivă și întemeiată atunci ea este binevenită. Hiper-grija nejustificată de care îi acuzați pe unii este o chestie doar în mintea dumneavoastră și în sistemul dumneavoastră de concepții false și anti-ortodoxe. Cu astfel de mentalități manifestate de dumneavoastră, de Costel, de Andrușca și de mulți alți inși din biserică, a ajuns BOR în halul în care a ajuns. Aveți biserica și poporul, statul și economia, politica și societatea civilă pe care vi le meritați. Sunteți oaia neagră a Europei. Și mentalitatea voastră pseudo-ortodoxă, ne-ortodoxă și anti-ortodoxă este cea care este în mare măsură responsabilă de HALUL în care au ajuns să arate românii ortodocși. Mergeți în continuare și pupați icoanele că poate vă pică ceva din cer. Dar încetați să mai faceți această propagandă anti-ortodoxă și în defavoarea adevăratelor interese și meniri ale Bisericii Ortodoxe. Nu vă mai prefaceți că sunteți adevărații apărători ai Ortodoxiei.
|
Draga, eu cand sarut icoana o fac din acelasi motiv pentru care imi sarut copiii si nevasta, prietenii si pamantul satului meu: din dragoste, dintr-un simtamint duios, din recunostinta. Si sigur ca imi pica din Cer o multime de lucruri, de pilda: icoana, copiii, nevasta, prietenii si pamantul satului meu natal. Precum si miracolul vietii mele tot din Cer imi pica, zi de zi si clipa de clipa.
Nu stiu cum o fi fiind la tine, adica de unde ti-or veni toate, dar la mine, marturisesc ca asa stau lucrurile.
Eu de-o vreme gandesc si simt, traiesc asa, ca toate imi vin de la Dumnezeu in ultima instanta, in sensul ca Domnul ingaduie sau inriureste toata viata mea si a semenilor. Si ca are Bunul grija de mine, intr-un fel tainic pe care doar il imaginez uneori in fuioare de gand, pentru ca sunt bolnav de gandire si nu ma pot abtine sa cuget cu mintea mea de vierme asupra a tot si toate. Dar poate Bunul Dumnezeu ma va lecui si de viciul asta, intr-o buna zi.
Draga, eu cu saracia m-am deprins deja, in ciuda faptului ca am avut perioade lungi de prosperitate, cand nu-mi lipsea nimic. Viata mea a fost imbelsugata, lumeste vorbind. Si prin voia Domnului, spre dramuirea mea in rand cu a celorlalti oameni, Dumnezeu m-a binecuvantat si cu saracia si cu boala si cu lumea aceasta in care traim cu totii si chiar cu tine aici ma binecuvinteaza Domnul, intrucat imi esti oglinda pentru anumite parti mai putin accesate din mine insumi. Spre inteleptirea mea, ca nu cumva sa imi irosesc vremea in anticamera prescolaritatii devenirii.
Eu sunt tare bucuros ca iti citesc protestele si injuriile. Imi pricep tot mai nuantat, atat cat pot sa imi stapinesc rusinea de mine insumi, propria mea eroziune sufleteasca. Cine stie, poate cu vremea, citindu-te pe tine si vazindu-mi de treaba mea (care, printre altele, consta mai ales in a ingriji pe altii, acolo unde m-a pus Dumnezeu), poate ma insanatosesc, cu harul lui Dumnezeu.
Zici ca sunt indiferent si egoist la necazurile semenilor, ca sunt de fapt autist in raport cu adevarata sobornicitate a Bisericii si ca nu imi pasa de Ortodoxie, ca sunt cumva chiar un agent activ, prin lenea mea, la subminarea Bisericii. Asta cam asa este... Imi reprosez mie insumi adeseori acest lucru. Iti multumesc ca m-ai atentionat! Cu ajutorul lui Dumnezeu poate voi deveni insa, treptat, mai harnic la rugaciune, mai indraznet in despatimirile de tot felul, mai putin irascibil si poftitor, mai harnic la studiu si mai priceput in cuvantul catre fratii de credinta.
Ai facut apoi o afirmatie in care ma etichetai, punindu-ma la borcan impreuna cu Andrusca si cu Costel. Eu nu socot ca ma aflu in aceleasi coordonate cu dansii, desi sper ca suntem in aceeasi emisfera ori, poate, ambarcatiune. Insa daca m-ai pus laolalta cu acesti crestini, eu nu pot decat sa iti multumesc: m-ai magulit, iar acesta e un gest frumos din partea ta. Esti asadar capabil si de lucruri constructive, de suport si incurajare. Nu iti cunosteam aceasta latura si ma bucur ca am aflat-o.
Toate cele bune, crestine!