Eu îmi amintesc limpede despre parohiile bunicilor mei, azi stinși din viață, deși sper că nu și din Cartea Vieții.
Bunicul patern avea o parohie așa și așa, deși în alt oraș decât era el. El era de fel de pe Valea Trotușului, dar a primit o parohie în Roman, fiindcă a fost, mai întâi, profesor la seminarul de acolo înainte de a primi punerea mâinilor. Deși era urbană, parohia bunicului meu nu avea venituri prea mari, fiind în proximitatea Episcopiei Romanului. Mulți se duceau acolo.
Bunicul matern a avut o parohie dezastruoasă. Cam la 25 de kilometri de unde se afla el, în Piatra Neamț. Una din părțile proaste e nu numai că trebuia să facă navetă, dar satul în care urma să ajungă era pe o șosea laterală.
Cu toate astea, nu s-a plâns niciodată că ar fi fost nedreptățit. Nici nu a căutat intervenții, deși a avut posibilitatea ușor: cuscrul său era vicarul Patriarhului, făcea și desfăcea cam totul în BOR.
|