Citat:
În prealabil postat de catalin2
Am observat la catolici ca ei cunosc doar sfintii de dupa Schisma de la ei (afara de Fer. Augustin), doar cate un greco-catolic sa mai stie si de sfintii din primul mileniu. De altfel si in calendarul romano-catolic in marea majoritate a zilelor sunt trecuti sfinti de dupa Schisma (greco-catolcii au un calendar diferit, asemantor ortodocsilor): http://www.catholica.ro/calendar-romano-catolic-2012/1/ |
Chiar străjuind altarul principal din Basilica Sf Petru se află o splendidă statuie (aproape de mărimea naturală) pe care o avem de la Bernini. Este statuia Sf Longinus. Soldatul care a împuns cu sulița Preasfântul Trup, provocându-I a cincea rană. Ulterior s-a convertit.
Iat-o aici:
Desigur, oricine a auzit de insula Sf Elena. Mama împăratului Constantin, autorul primei Basilici Sf Petru din Roma. De aceea, statuia Sf Elena este colega celei a Sf Longinus, iată-le desfășurate:
Apropo de insule, avem și o Insulă Sf Monica (mama Sf Augustin, patroana mamelor răbdătoare). În schimb, nu am auzit de vreo insulă "Sf Tereza" sau "Sf Clara".
Printre numele de fată cele mai frecvente în lumea catolică, în afară de cele de mai sus, mai este și Iulia. O sclavă romană ucisă pentru credință, despre care am scris
aici. Desigur, de departe cel mai frecvent nume pe care părinții credincioși îl dau fiicelor lor este Maria. O sfântă care a trăit înainte de Schisma Orientală... Acest nume e urmat îndeaproape de acela al mamei ei: Ana. De multe ori, amândouă, în combinație ca Ana Maria, Maria Ana, etc. Sau combinații între numele Preacuratei și florile care îi plăceau, precum Marie Rose, Lili Marlene, etc.
Citat:
|
Si in aceasta lista nu e nici macar un sfant din cei mari dinainte de Schisma.
|
Calendarul cuprinde numai o mică parte dintre sfinți. Pentru o documentare mai completă în ceea ce privește sfinții Bisericii, consultați Martirologul Roman.
În ultimul secol, mulți dintre sfinții despre care Biserica nu dispune de dovezi la nivel științific privind miracolele lor, nu au mai fost promovați. În unele cazuri, însăși existența lor istorică este incertă, ceea ce nu înseamnă că nu ar mai fi permis cultul lor public, nici că ar fi fost scoși din Martirolog. Cel mai cunoscut caz este acela al Sf Cristofor, patronul călătorilor pe ape, uneori reprezentat cu cap de câine.
Biserica preferă să se refere la sfinții despre care avem dovezi palpabile, oricând la dispoziția celor care nu cred pentru că nu văd.