Antiecumenism si Decebal: mai oameni buni, chiar credeti ca mie sau lui Alin si totodata oricarui crestin din tara asta ne place cum merg lucrurile pe la noi (in Biserica, in politica, in scoli, in familie, in toate...)? Credeti ca atitudinea noastra inseamna implicit si automat ca ne dam acordul cu faptele nedemne ale unor confrati de credinta? Sau cu propriile fapte nelalocul lor?
Nu fratilor, nici vorba. Pur si simplu am invatat si noi de la aceiasi Sfinti Parinti, ca si voi, ca treaba noastra, a astora din bobor (ca nu stiu sa fie printre noi vreun ierarh), este sa ne vedem de pocainta noastra. Iar de-om ajunge vreunul sa fim in situatia de a lua masuri disciplinare sau mai stiu eu cum in ce-i priveste pe unii sau pe altii, apoi vom vedea atunci. Dar noi suntem aici, iar nu acolo. Si atunci: de ce ne doare pe noi buba altuia? Ce, ale noastre chiar s-au vindecat toate?

Cred ca facem teorii peste teorii, cu o insatietate critica batatoare la ochi, si intretinem astfel o stare de spirit nerodnica. Sau, ma rog, care rodeste intunecimi rascolnice...

Asadar, sa ne intelegem: nu sunt partizanul abaterilor de la canoane si Traditie, nici vorba! Avem aceleasi modele in Biserica! Doar ca nu gasesc folos in a tot repeta, la nesfarsit, aceleasi lucruri nefaste, a scormoni necontenit in rahat...
Mai bine-ar fi sa ne vedem de cele unde stam cam prost, unii dintre noi... Eu, de pilda, tocmai lipsesc de la Sfanta Liturghie, din x motive nenorocite, amaratul de mine. Asta da problema reala si datatoare de amaraciune mare. Si-or mai fi si altele, pentru fiecare in gradina lui...