[Tartaruga]

În prealabil postat de Eugen7

Conform filocaliei pacatele sunt pe categorii.

Păcatele de moarte sunt împărţite în 3 categorii:
 Păcate capitale;
 Păcate strigătoare la cer;
 Păcate împotriva Duhului Sfânt.

a) 7 pacate capitale, corespunzatoare celor 7(8) duhuri demonice: lacomie, desfranare, avaritie, manie, invidie, tristete, slava desarta, mandrie.
Desigur ca exista si combinatii derivate din acestea: minciuna, viclenia...

b) Păcatele strigătoare la cer sunt cele împotriva ordinii lumii, împotriva darurilor lui Dumnezeu:
 Uciderea;
 Păcatele împotriva părinţilor;
 Asuprirea persoanelor care au o situaţie mai precară (ex.: văduvele şi orfanii, persoanele cu dizabilităţi, copiii);
 Neplata lucrătorilor;
 Păcatele de natură sexuală (avort, nenaturale – ex.: homosexualitate; împiedicarea zămislirii prin mijloace sterile)

c) Apoi sunt pacatele impotriva Dhului Sfant: negarea adevarului dovedit. Păcatele împotriva Duhului Sfânt sunt în legătură cu virtuţile teologice (credinţa, nădejdea, dragostea), şi e vorba de căderi de la ele.

Gravitatea pacatului nu este data de sensul juridic (ofensa adusa lui Dumnezeu, asa cum este in teologia romano-catolica si cea protestanta) ci de sensul bolnavicios... de efectele nocive asupra omului: trup si suflet. Cu cat pacatul este mai greu cu atat omul este ologit (dezumanizat) mai tare si nu mai poate alerga la Hristos sa fie iertat si tamaduit. Sunt cazuri cand este nevoie se fie dus pe targa pomelnicelor de catre altii la Sfanta Liturghie, la Hristos Iisus...

Conform filocaliei, Hristos Iisus cu aceeasi lucrare iarta si vindeca atat cele mai mici pacate si boli cat si cele mai mari pacate si boli. Totul depinde numai de smerenia si de pocainta noastra. Omul se poate pocai, sfinti, mantui, hristifica, de sera pana dimineata... (vezi talharul de pe cruce).

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Multumesc Eugen pentru aceasta detaliere.
Citisem la un moment dat (dar nu mai tin minte unde) ca pacatul cel mai mare pentru un om este acela in care cade el mereu si ca de aceea nu exista de fapt pacate mici.
Nu am reusit nici acum sa inteleg ce doriti sa exprimati prin "juridic" in cazul catolicilor si protestantilor, dar ideea este aceeasi: Domnul Iisus nu da iertarea pe tava, si exact aceasta idee ma stresa foarte mult, era ca si cum Domnul ar fi fost mai putin milostiv decat o multime de oameni pe care ii cunosc si care iarta foarte usor. Si de aici incolo stress-ul si nelinistile. Eu am fost invatata de mama (atee la vremea respectiva si eu idem) sa nu apuna soarele peste suparari ci sa iert mereu si sa dorm apoi linistita. Si asa am facut. De aceea faptul de a deveni credincioasa mi-a adus multa tristete vazand ca Dumnezeu, cel atat de mult milostiv si mult rabdator, iarta mai greu decat o fiinta umana. Mi-a luat foarte mult timp sa trec peste aceasta habotnicie inoculata mie si sa inteleg ca nu-i adevarat, Dumnezeu iarta mult mai usor ca oamenii, doar ca unii oamenii inca nu au inteles exact din cauza habotniciei. Frica de greaua iertare a lui Dumnezeu ii fac sa nu Il mai simta cu adevarat pe Dumnezeu...