În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit
,,Frati crestini,viata crestina este cu deosebire o viata activa, pentru ca apropierea de Dumnezeu este in acelasi timp, apropiere de acel izvor al vietii care revarsa in suflete acele puteri si adancuri de puteri ce te indeamna la privighere, la munca, la o cat mai bogata rodire. Si cum ai putea ramane nepasator, cand stii ca aici esti chemat ca, in scurt timp, sa pregatesti mostenirea unei vesnicii de fericire. De aceea, de teama de a nu fi tras inapoi in acele noianuri ale veacurilor trecute, sau de frica de a nu fi aruncat in oceanele de intuneric si chinuri ale viitorului, te lupti sa dobandesti cu putina ravna nu numai fericirea pamanteasca, dar si pe cea cereasca. In aceasta privinta, ne sta mereu in fata sfatul Sfantului Apostol Pavel: "Pretuiti vremea caci zilele sunt rele”. (Efes. 5, 16)."(Protosinghelului Vasile Vasilache,predicatorul Sfintei Patriarhii,intre 1940-1944).
Intradevar foarte bune observatii din partea parintelui Preotu,de aceea am si ales citatul de mai sus,pentru a sublina unitatea-n ideea peste timp.Exista asemenea oameni,chiar si in apropierea noastra,care au o ravna cu mult mai mare decat a nostra,a celor nevolnici.Traiesc intens credinta,doresc mantuirea,cauta Imparatia.Insa si pe ei,necuratul nu doarme niciodata,ii pandesc doua pericole,printre multe altele.Unii dintre ei,cu o sensibilitate mai pronuntata,negasind in altii sclipirea bucuriei si sperantei din ei,luand lovituri din partea indiferentei si rautatii umane de zi cu zi, se intristeaza, se insingureaza, se inchid intr-un fel de turn de fildes al amarei deceptii. Se simt stingheri intr-o lume ce le pare straina si lipsita de dragoste,interesata doar de efemer. Altii,infruntand aceiasi stare de lucruri,dar avand un temperament mai inflacarat,mai dispus spre inclestare,capata un sentiment de frustrare,de furie,de dezamagire,luand in piept refuzul lumii de a dori sa se schimbe,profund in fiinta ei si nu doar la suprafata.Degeaba trece valul daca nisipul de pe fund apei ramine netulburat,ce e val ca valul trece.In acest ultim caz inflacararea lor se poate adanci,poate cadea intr-o furie ce va culmina cu dispretul,cu respingerea celor mai putin vrednici,cu o aspiratie chinuita si dureroasa spre o lume ideala ce nu va exista in acesta lume ci doar in Imparatie.
Si unii si altii,si am vazut ambele cazuri in viata de zi cu zi,trebuie sa inteleaga ca poate Dumnezeu lor le-a dat un talant in plus fata de noi restul,talantul de a ne ridica si pe noi cei mai putin vrednici.Asta nu se va putea face decat cu pretul sacrificiului lor personal,probabil ca acesta este Crucea lor,lepadarea de sine si sacrificare in folosul celorlalti.Tuturor ne este cerut sa facem asta dar ei poate sunt mai aproape ca multi dintre noi de implinirea poruncii Mantuitorului.Trebuie,cu blandete si dragoste,dojenind acolo unde este cazul(si echilibrul duhovnicesc nu poate fi dobandit la extreme patimase,care sunt exclusiviste prin natura lor)dar dojenind cu dragostea credintei spre castigarea sufletului aproapelui,sa se aplece spre cei mai putin vrednici,spre cei ce nu-i inteleg,ce-i resping sau ii dispretuiesc(neputiinta poate genera o asemenea reactie)si sa-i ridice cu puterea la ce le-a fost data,
sa duca-n corabia Bisericii si pe cei ce se ineaca la cativa pasi de ea,sau pe cei carora le este frica de furtuna.Si apostolul Petru a vrut sa calce pe valuri si pana si el s-a speriat,s-a indoit si a cerut ajutorul.Si Mantuitorul l-a salvat.
Un exemplu clasic de traitor in acest sens este Sfantul Teodor Studitul.In cartea parintelui John Meyendorff ,,Teologie bizantina:tendinte istorice si teme doctrinare"se spunea asa despre el: ,,Pentru Teodor Studitul si discipolii sai ,,lumea cealalta"nu a insemnat niciodata ca lucrarea crestina nu este necesara in lumea de aici.Dimpotriva.Monahii practicau si predicau angajarea activa in problemele cetatii,astfel incat acestea sa se conformeze pe cat posibil criteriilor riguroase ale Imparatiei lui Dumnezeu,asa cum o intelegeau ei.Imparatii iconoclasti,desigur,i-au persecutat pe monahi fiindca acestia aparau icoanele,dar si din cauza incercarii lor de a supune imperiul crestin pamantesc imperativelor si cerintelor unei Evanghelii transcedente. Succesorilor lor ortodocsi,obligati sa recunoasca victoria morala a monahilor si sa solicite ajutorul acestora,le-a fost deasemenea greu sa se conformeze tuturor exigentelor lor".
Dupa cum puteti observa lupta nu este noua,va fi mereu cat timp vor si traitor inflacarati sau mai timizi,dar plini de sinceritate,de seninul Cerului si dragostea pentru Dumnezeu si oameni.Dumnezeu sa-i ajute pe toti,si pe ei si pe noi si eu le-as transmite in incheiere,pt ca si pe acest forum am vazut,asa cred eu, asemenea oameni,sa nu abandoneze,Sfantul Teodor Studitul nu a facut-o desi si el s-a lovit de neputinta firi omenesti ce-l inconjura,ce dorea facilul si aparentul,sa nu se retraga in tristete sau furie,ci sa se dea pe sine cu bucurie pt ca tot ce indura pentru Hristos indura si daca vor fi vrednici pana la sfarsit,atunci a lor va fi Imparatia care acum doar si-a aprins scanteia-n ei.
Dumnezeu sa ne ajute!+
|