În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Habotnicia (bigotismul) este, în esență, o "deviere de dreapta" care cuprinde, cred eu, următoarele trăsături:
-habotnicul, asemănându-se în această privință fariseului, atribuie supremație formei credinței asupra fondului credinței. În realitate, cele două sunt egale ca importanță, dar prima decurge din a doua și nu invers. Așa cum morala decurge din dogmă și nu invers.
-habotnicul este un miop care "nu vede pădurea din cauza copacilor". Spre exemplu, Eminescu a fost un păcătos care scria scrisori de dragoste unei femei căsătorite. Nu contează că a scris și nemuritoare rugăciuni, nu contează ce a făcut pentru Biserica Ortodoxă, nici pentru românitate, nu contează că a înfierat apucăturile liberale ale vremii lui în peste 10 volume de publicistică.
-habotnicul nu distinge între legile care vin direct de la Cristos și legile care vin, tot de la Cristos, prin intermediul Bisericii. Pe ultimele le consideră la fel de neschimbătoare ca pe primele. Habotnicul e convins că au greșit calendarul, dând o dezlegare acolo unde nu era până acum. Habotnicul ortodox este un personaj "mai ortodox decât patriarhul", ca să zic așa.
-habotnicul uită că Dumnezeu operează, în covârșitoare majoritate a cazurilor, prin oameni și cu mijloace naturale. El este înclinat ca, din excepțional, să facă normă.
-habotnicul este un maximalist moral, tot așa cum deviantul de stânga este un minimalist moral. Spre exemplu, pentru primul toate păcatele sunt păcate mari, teologice, strigătoare la Cer. Și invers, pentru al doilea toate păcatele sunt lesne iertătoare, sau nici nu sunt păcate, după cum, dialectic, explică.
|