Imi aduc aminte ca in copilarie , totdeauna aveam impresia ca mama il iubeste mai mult pe fratele meu. Fratele meu fiind mai mare decat mine, uneori "beneficia" de mai multa atentie (din partea parintilor) mai ales in perioada examenelor (admitere,bac,teste etc), sau primea cadouri "mai frumoase si interesante" - cu toate ca , eu la varsta aceea nu aveam nevoie de acele lucruri. Insa toate astea se petreceau in mintea si imaginatia mea , pentru ca parintii incercau sa ne satisfaca amandurora placerile... dar eu , egoist fiind , vroiam ca doar eu sa primesc atentia parintilor. Odata , cand gelozia mea a atins un punct culminant , m-am dus la mama si am inceput sa-i spun ca pe mine nu ma iubeste deloc si i-am insirat toate nemultumirile mele... iar ea mi-a spus:" daca mi s-ar taia astazi o mana si maine mi s-ar taia si a doua mana , m-ar durea la fel de mult ca si cealalta... asa si in cazul vostru, va iubesc la fel de mult si as avea aceeasi suferinta daca s-ar intampla ceva rau cu unul dintre voi" - iar de atunci am inceput sa realizez ca parintii nu faceau nici o diferentiere (cu exceptia varstei)
|