[EMANUEL]

14. În legătură cu Avraam și Sarra v-am răspuns mai sus. Faraon(Fc.12) și regele Abimelec(Fc. 20) sunt una și aceeași persoană.
Dumneavoastră vă manifestați întocmai ca evreii contemporani cu Iisus, care au fost învățați și vindecați de „toată boala și toată neputința” de către Acesta, timp de trei ani și jumătate, pe Care apoi, în câteva zile, L-au răstignit: judecați oamenii doar pe baza unor fapte făcute de aceștia, anulând tot binele pe care l-au făcut. Rahela a luat terafimii tatălui său, Laban(care erau din lemn, nu din lut și aveau doar valoare sentimentală), și i-a ascuns sub șa(dacă erau din lut, s-ar fi spart). I-a luat, probabil, din cauza faptului că Laban nu le-a dat zestre(ei și surorii ei, Lia), deși Iacob a muncit 14 ani pentru cele două surori. Apoi, în următorii ani, Laban i-a schimbat acestuia simbria de zece ori(Fc. 31, 7). Cine a fost înșelătorul, Rahela sau Laban?
Cine a fost vinovat că Esau și-a vândut fratelui său mai mic, Iacov, dreptul de întâi născut? Iacov, care i l-a cerut, sau Esau, care l-a dat doar „pentru un blid de linte”? „Iată eu stau să mor; la ce-mi e bun dreptul de’ntâi născut?”Astfel, jurându-se lui Iacov și nesocotindu-și dreptul de întâi născut, i l-a vândut. „Omul se uită la față, dar Dumnezeu se uită la inimă.”(1 Rg. 16, 7) Chiar dacă Iacov a cumpărat dreptul de-ntâi născut și a primit binecuvântarea tatălui, a fugit și i le-a lăsat toate fratelui său. Pe Laban nu l-a înșelat cu nimic. Când a plecat a luat doar cele ce i se cuveneau și care i-au fost promise(de către Laban). Apoi, în timp ce se întorcea la fratele său, Dumnezeu chiar s-a luptat cu el(în chip de om), punându-l astfel la încă o încercare; văzând că a trecut peste toate greutățile, l-a binecuvântat, schimbându-i numele în „Israel”.
Pe ce vă bazați când spuneți că Avraam este „lipsit de orice credință în Dumnezeu”? Avraam este primul om numit de către Dumnezeu „prieten”(al doilea fiind Fines, fiul lui Eleazar și nepotul lui Aaron, fratele lui Moise). Avraam a avut atâta credință în Dumnezeu încât, când Dumnezeu i-a cerut să-l jertfească pe Isaac(Fc. 22, 2), s-a supus întocmai, știind că Dumnezeu Își va ține promisiunea pe care i-a făcut-o: «„Nu acela te va moșteni, ci acela care va odrăsli din coapsele tale, acela te va moșteni!” Și l-a scos afară și i-a zis: „Privește la cer și numără stelele, de le poți număra”; și i-a zis: „Așa va fi semiția ta!” Și Avram I-a crezut lui Dumnezeu și aceasta i s’a socotit ca dreptate»(Fc. 15, 4-6 și nota); „Să nu-ți pice greu cuvântul asupra băiatului și asupra roabei[tale]; toate câte îți va spune Sarra, ascultă de vorba ei, căci numai cei din Isaac se vor numi urmașii tăi. Dar și pe fiul acestei roabe îl voi face neam mare, pentru că și el e din sămânța ta”(Fc. 21, 12-13). Pentru că s-a supus, Dumnezeu îi înmulțește binecuvântarea: „Juratu-M’am pe Mine Însumi –zice Domnul: de vreme ce tu ai făcut aceasta, și de dragul Meu nu l-ai cruțat nici pe fiul tău cel iubit, cu binecuvântare te voi binecuvânta, iar pe urmașii tăi îi voi face numeroși ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării (...) și prin urmașul tău se vor binecuvânta toate neamurile pământului, pentru că tu ai ascultat de glasul Meu” (Fc. 22, 16-18). Prin „urmașul tău” Dumnezeu se referă la Mântuitorul Iisus Hristos, prin Care s-au binecuvântat „toate neamurile pământului”(nu doar evreii). Avraam și Isaac preînchipuie pe Tatăl și Fiul: Tatăl Îl jertfește pe Fiul pentru răscumpărarea noastră.
Dacă Avraam ar fi fost „predispus la orice compromis pentru a supraviețui și a câștiga” nu l-ar fi lăsat pe nepotul său Lot să plece cu toată averea pe care acesta a dobândit-o sub protecția sa(a lui Avraam) (Fc. 13) nici nu l-ar fi scăpat din robie(Fc. 14). Pentru faptul că l-a lăsat pe Lot să plece cu toate ale sale, Dumnezeu îi vorbește lui Avraam, arătându-i că îi va da înmiit mai mult decât avea Lot: „Ridică-ți ochii și, din locul în care ești acum, caută spre miazănoapte și spre miazăzi și spre răsărit și spre apus, că tot pământul pe care-l vezi ți-l voi da, ție și seminției tale, pentru vecie. Pe urmașii tăi îi voi face mulți ca pulberea pământului; de va putea cineva să numere pulberea pământului, îi va număra și pe urmașii tăi. Scoală-te; cutreieră pământul acesta’n lung și’n lat, că ție ți-l voi da!”(Fc. 13, 14-17). Avraam apoi s-a mutat la stejarul Mamvri, lângă Hebron, unde Dumnezeu va veni să-l viziteze sub chipul a trei Oameni(Fc. 18).
Iisus a spus smochinului să nu se mai facă rod în el(Mt. 21, 18-22) pentru a-l da pildă de credință. El prevestește cetăților în care a făcut minuni și nu s-au pocăit că vor ajunge ruine, nu le blestemă(Mt. 11, 20-24).
Iisus a stat la masă cu vameșii și păcătoșii(„scursurile societății”) pentru că „nu cei sănătoși au nevoie de doctori, ci cei bolnavi”.
Iisus știa că cei care se vor încreștina vor fi vânduți romanilor de cei din familile lor, de aceea a și spus „nu am venit să aduc pace, ci sabie”.
Iisus a mâncat cu mâinile nespălate pentru a arăta că: „Nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om”(Mt. 15, 10). Explicația acestor cuvinte se află în același capitol la v. 16-20.
Unde dă Iisus dovadă de misoginie?
În Biblie sunt într-adevăr amintite multe fapte imorale. Dumnezeu, însă, nu laudă pe nimeni pentru ele. De ce nu vedeți iubirea lui Dumnezeu prin iertarea omului care păcătuiește? Legea spunea să fie omorât cu pietre; totuși, Dumnezeu așteaptă întoarcerea lui, prin pocăință.

15. Nu îi includeți pe toți preoții în aceeași categorie: doar unii săvârșesc fapte imorale.
Atunci când era vorba să se aprobe homosexualitatea s-au trimis tabele din întreaga țară împotriva aprobării acesteia; la fel s-a întâmplat și în cazul prostituției(Lv. 18, 22; 20, 13; Rm. 1, 27; 1 Co. 6, 9; citiți și Lv. 18 și 20; Rm. 1; 1 Co. 6, 9-20 și trimiterile de la fiecare verset); dar Parlamentul nu ascultă de B.O.R.(sau de patriarh), ci de Consiliul Europei.

16. Nu B.O.R. a contribuit la creșterea faptelor „imorale și infracționale”, ci legile permisive și desființarea întreprinderilor de stat, rezultatul fiind plecarea oamenilor în străinătate și lăsarea copiilor în grija altora.
Biserica nu este o „organizație de tip mafiot”, este „Mireasa lui Hristos”, este o instituție divino-umană, întemeiată de Iisus Hristos: „Eu îți spun ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui”(Mt. 16, 18 și nota); „Oricâte veți lega pe pământ vor fi legate și în cer, și oricâte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate și în cer”(Mt. 18, 18); „Datu-Mi-s’a toată puterea în cer și pe pământ. Drept aceea, mergeți și învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v’am poruncit Eu vouă. Și Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin”(Mt. 28, 18-20); «Pace vouă! Așa cum Tatăl M’a trimis pe Mine, tot astfel și Eu vă trimit pe voi. Și zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: „Luați Duh Sfânt!, cărora le veți ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veți ține, ținute vor fi”»(In. 20, 21-23). Mântuitorul a întemeiat Biserica, a hirotonit pe apostoli, i-a trimis să învețe și să boteze mulțimile, asigurându-i că El este cu ei până la sfârșitul veacului(și în veșnicie). Oricât s-ar lupta diavolul cu Biserica(cu creștinii), nu o va birui, pentru că El are grijă de ea.

17. B.O.R. a construit o mulțime de așezăminte filantropice, nu numai biserici. În orice caz, bisericile sunt ale celor care le-au ridicat și care se roagă în ele.
Poate sunt vreo cinci milioane de oameni imigranți, dar nu Biserica este vinovată de plecarea lor din țară. Nu este vinovată nici de scăderea dramatică a nivelului de trai al cetățenilor.

18. B.O.R. nu practică magia prin niciun mijloc.
Existența Sf. Moaște este atestată în Vechiul Testament, în 4 Rg. 13, 20-21(și notele), când oasele proorocului Elisei înviază un mort. Sf. Moaște ș.cl. fac minuni doar pentru cei care cred cu adevărat.
Ați văzut undeva taxă pusă pentru atingerea moaștelor, a icoanelor făcătoare de minuni etc.?