[EMANUEL]

11. Apariția raselor se datorează condițiilor de mediu: de-a lungul mai multor mii de ani, corpul uman a suferit anumite transformări, s-a adaptat.
De la Adam până azi nu sunt 5760 de ani, sunt 7528/7529: 5509(de la Adam la Hristos)+2012(de la Hristos până azi)+7-8(o eroare a lui Dionisie Exigul, care fixează anul 1 al erei creștine în anul 754 al erei romane, nu în anul 747; s-a descoperit o tăbliță la Șepur, pe care era consemnat anul 747 și următoarele: „Jupiter și Saturn în Constelația Peștilor”, un al doilea Soare pe cer, Steaua lui Iisus).
Nu cred că dumneavoastră ați citit Biblia, ci că vorbiți despre ea doar din ceea ce ați auzit de la alții, care, la rândul lor, au auzit de la alții. În Fc. 5, 4 este consemnat: „Zilele pe care le-a trăit Adam după nașterea lui Set au fost șapte sute de ani; și i s’au născut fii și fiice; iar de toate, zilele vieții lui Adam au fost nouă sute treizeci de ani; și a murit”. Credeți că în 930 de ani Adam a avut doar 3 copii? De ceilalți, „fii și fiice”, nu ați auzit? Copiii lui Adam s-au căsătorit între ei până când au avut nepoți. Apoi nu s-au mai căsătorit frații, ci verii.

12. Sunteți cumva antisemit? Ce aveți cu strămoșii poporului evreu de îi insultați în ultimul hal(„incestuoși, proxeneți și perverși, doritori de sacrificii umane”, „desfrânați”, „semisălbatici”)? „Pentru aceea, o, omule oricine-ai fi tu, cel care judeci, ești fără cuvânt de apărare: fiindcă în ceea ce pe altul îl judeci, pe tine însuți te osândești, căci aceleași lucruri le faci și tu, cel care judeci”(Rm. 2, 1; citiți tot capitolul).
Dumneavoastră ați avut părinți? Ați avut frică de ei(adică respect, sfială, să nu faceți ceva greșit pentru a nu le aduce rușine)? Același înțeles îl are și frica de Dumnezeu: creștinii trebuie să aibă grijă cum se comportă, ca nu cumva, din cauza faptelor lor să fie Dumnezeu vorbit de rău. În acest fel trebuie să ne temem de Dumnezeu, să avem frică sfântă, ca de un părinte, fiindcă El este Tatăl tuturor.
În legătură cu subiectul Iahve-Dumnezeu, citiți(sau recitiți) răspunsul nr.1.

13. Recensământul respectiv a avut loc, în toate provinciile israelite: „Iar în zilele acelea a ieșit poruncă de la cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere, cea dintâi, s’a făcut pe când Quirinius guverna în Siria. Și se duceau toți să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Și Iosif s’a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Betleem, pentru că el era din casa și din seminția lui David, ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Iar pe când erau ei acolo, s’au împlinit zilele ca ea să nască. Și L-a născut pe Fiul ei, Cel-Întâi-Născut și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, fiindcă pentru ei nu era loc la han”(Lc. 2, 1-7 și notele).
Iisus Hristos a murit, pe cruce, vineri, în jurul orelor 15, în timpul când evreul sacrifica mielul pascal: „Să-l țineți până în ziua a paisprezecea a acestei luni, și atunci toată adunarea obștii fiilor lui Israel să-l junghie spre seară” (Iș. 12, 6 și notele)(citiți Iș. 12 și 13); „Apoi iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce –că era mare ziua acelei sâmbete– , l-au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor și să-i ridice(...). Dar venind la Iisus, dacă au văzut că de-acum murise, nu I-au zdrobit fluierele, ci unul din ostași, cu sulița coasta I-a împuns-o și îndată a ieșit sânge și apă(...). Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, iar în grădină un mormânt nou, în care nimeni niciodată nu mai fusese pus. Așadar, din pricina Vinerii Iudeilor, de aceea L-au pus pe Iisus acolo, că era mormântul aproape”(In 19, 31,33,41-42). Evreul sărbătorea Paștile pe data de 14 Nisan/ Abib: „Luna aceasta să fie pentru voi începutul lunilor, să fie întâia între lunile anului(...). În ziua a zecea a acestei luni, fiecare cap de familie să ia câte un miel(...) de un an, parte bărbătească și fără meteahnă(...). Să-l țineți până în ziua a paisprezecea a acestei luni, și atunci toată adunarea obștii fiilor lui Israel să-l junghie spre seară”(Iș. 12, 2-3,5-6 și notele); „În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, în amurg, sunt Paștile Domnului, iar în ziua a cincisprezecea a aceleiași luni este sărbătoarea Azimelor Domnului: timp de șapte zile veți mânca azime. Ziua cea dintâi va fi pentru voi adunare sfântă: nicio muncă nu veți face. Timp de șapte zile să-I aduceți Domnului arderi-de-tot; ziua a șaptea va fi adunare sfântă; nicio muncă lucrătoare nu veți face!(...) Când veți intra în țara pe care Eu v’o dau și-i veți face secerișul, veți aduce la preot un snop, pârga secerișului vostru, iar el va aduce snopul înaintea Domnului pentru a fi primit în numele vostru; preotul îl va aduce în dimineața de după ziua odihnei”(Lv. 23, 5-8 și 10-11 ). Când nu se cocea orzul, se amânau Paștile cu o lună, până la următoarea lună plină. De aceea și Paștile creștinilor cad între 3 aprilie și 8 mai. Niciodată nu trebuie să se suprapună cu data Paștilor Iudeilor, pentru că Mielul Pascal se sărbătorea în 14 Nisan, iar Hristos a înviat în 16 Nisan, în ziua aducerii snopului de orz înaintea Domnului. Din această zi se numără 50 de zile, în a cincizecea zi fiind Pogorârea Duhului Sfânt. Duminica(prima după luna plină) a înviat Mântuitorul și tot duminica s-a pogorât Duhul Sfânt peste Sf. Apostoli.
Mântuitorul spune că, înainte să nască, femeia se întristează, știind că i-a venit ceasul(trece prin moarte), iar după ce naște, se bucură că a venit un om nou în lume. Pentru Nașterea Domnului ne pregătim(spiritual) printr-un post(mai blând, de bucurie) de șase săptămâni, iar pentru Înviere printr-un post(mai aspru, de întristare) de șapte săptămâni. Așadar, ne bucurăm că S-a născut Mântuitorul și ne întristăm când suferă; deci nu Îi putem sărbători moartea și Învierea în același timp cu Nașterea(unii susțin că Iisus Hristos s-a născut în luna martie, alții că în luna iunie, dar în Biblie nu se menționează data Nașterii).