[EMANUEL]

3. Jeshua Meshiah(în ebraică), echivalentul lui Iisus Hristos(în greacă), nu este zeificat în secolul al IV-lea. În apa Iordanului, când este botezat de către Ioan, Dumnezeu Tatăl zice: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit!”(Mt. 3, 17) Tatăl vorbește din cer, Fiul se botează în apă și Duhul Sfânt se pogoară peste Fiul în chip ca de porumbel(Sfânta Treime), pentru ca noi să înțelegem că El este Prințul Păcii Eterne: „Pace vă las vouă, pacea mea v’o dau; nu precum v’o dă lumea v’o dau Eu”(In. 14, 27). Pe muntele Tabor, la Schimbarea la față, Dumnezeu Tatăl spune: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Carele am binevoit; de Acesta să ascultați!”(Mt. 17, 5) Dacă Dumnezeu Tatăl ne poruncește să ascultăm de Fiul, dumneavoastră de ce Îl ponegriți?
Dacă Tatăl este Dumnezeu, Fiul ce este? Sf. Ap. Petru, în Mt. 16, 16-17 spune:«„Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu-Cel-Viu!” Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: „Fericit ești, Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sânge ți-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu Cel din ceruri”». Sf. Ap. Toma, în In. 20, 28, mărturisește: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” Mântuitorul Însuși se numește Fiu al lui Dumnezeu, zicând „Eu și Tatăl Meu una suntem”(In 10, 30); „fiindcă Eu am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu”(In. 10, 36; citiți In. 10, 1-39). Prin urmare, Iisus Hristos este declarat Dumnezeu, de către contemporani, încă din timpul vieții sale pe Pământ, dar și după Înviere (vezi și In. 1, 1-4 și Flp. 2, 5-11 și notele).
Despre Duhul Sfânt se vorbește în Fc. 1, 2: „Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor”, în In. 15, 26: „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul Adevărului, Cel ce din Tatăl purcede”, în F.A. 5, 3-4: „Anania, de ce ți-a umplut Satana inima ta ca să minți Duhului Sfânt(...)? Nu oamenilor ai mințit, ci lui Dumnezeu” (vezi și Jd. 6, 34; 14, 6; 15, 14; 1 Rg. 11, 6; 16, 13; In. 14, 26; 16, 13; F.A. 2, 4; 10, 38; 1 Tim 4, 1; Evr. 3, 7; Ap. 2, 11. și notele).
„Elohim” are terminația de plural(Fc. 1, 1-3 și notele). Fc. 1, 26: „Să facem om după chipul și asemănarea Noastră”. Tatăl a zis, Fiul a creat și Duhul Sfânt a dat viață. Fc. 3, 22: „Iată, Adam a devenit ca unul dintre Noi”, 11, 7 (și nota): „Hai să Ne pogorâm și acolo să le încâlcim graiul” . Sfânta Treime se mai arată la stejarul Mamvri, în Vechiul Testament: „Doamne, dac'am aflat har în ochii Tăi, nu-l ocoli pe robul Tău!” (Fc. 18, 3 și nota). Binecuvântarea arhiereului Aaron (și a fiilor săi, preoții) peste poporul evreu era în numele Sfintei Treimi: „Domnul să te binecuvinteze și să te păzească! Domnul să-Și lumineze fața spre tine și să te miluiască! Domnul să-Și ridice fața spre tine și să-ți dăruiască pace!” (Nm. 6, 24-26); Ps. 32, 6: „Prin cuvântul Domnului s'au întemeiat ceruruile, iar puterea lor, prin Duhul gurii Sale” ; Is. 41, 1 (și nota): „Duhul Meu L-am pus peste El” (vezi și Is. 44, 3; 48, 16; 59, 21; 61, 1 și notele). Daniel(proorocul), în cartea sa, îl numește pe Tatăl „Cel-Vechi-de-Zile”, în 7, 9,13,22 etc. și „Cel Preaînalt”, în 7, 18,22,25,27, pe Fiul, „Cel-Uns–Cel-Vestit/Unsul Principe/Mirul”, în 9, 25-26 și notele, și „Fiul Omului”, în 7, 13; 10, 5,16,18, iar în 4, 8 vorbește despre Duhul Sfânt: „Îl poartă într'ânsul pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu” (vezi și nota), în 4, 18: „căci în tine este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu”, precum și în 5, 14: „că'n tine este Duhul lui Dumnezeu” (și nota). Mântuitorul, în ziua Învierii, când Se arată apostolilor, le spune: „Datu-Mi-s’a toată puterea în cer și pe pământ. Drept aceea, mergeți și învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”; Iisus, fiind Dumnezeu înviat, a primit toată puterea, în cer și pe pământ, și rostește numele Sfintei Treimi; deci, nu oamenii au înființat Sfânta Treime, ci Ea ființează din veci. Sf. Ap. Pavel încheie epistola a doua către Corinteni spunând: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și Împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! Amin.”(2 Co. 13, 13)
Lentulus Publius, în scrisoarea sa către Senatul Romei îl descrie pe Iisus: „Se poate vedea astăzi, în Iudeea, un om de o virtute singulară. De talie mare, este bine format; aerul său este dulce și venerabil, părul său, de o culoare pe care nu o poți compara cu nimic, cade în bucle până sub urechi, de unde se revarsă pe umeri cu multă grație. Este împărțit în două, cu cărare în mijlocul capului, în maniera Nazireilor.
Are fruntea largă și netedă, iar obrajii sunt ușor împurpurați; nasul și gura îi sunt formate cu o admirabilă simetrie, barba-i deasă și de o culoare ce corespunde pletelor sale, coboară un pic sub bărbie, împărțită la mijloc. Ochii îi sunt strălucitori, limpezi și senini. Fie că vorbește, fie că se mișcă, o face cu eleganță și gravitate. El mustră cu prestanță, sfătuiește cu dulceață. Niciodată nu a fost văzut râzând, dar a fost văzut adesea plângând. Este măsurat, foarte modest și foarte înțelept.
În sfârșit este un om care, prin marea-i bunătate și dumnezeieștile lui perfecțiuni întrece pe toți oamenii.”
Apocrifele au fost scrise de oameni certați cu Dumnezeu(„ca privind să privească și să nu vadă, și auzind să audă și să nu înțeleagă, ca nu cumva să-și revină și să li se ierte” - Mc. 4, 12 și nota), care nu au înțeles creștinismul, și le-au pus pe seama unor personalități din Biserică. Aceștia au scris, de multe ori, tendențios, denaturând adevărul. Apocrifele nu sunt autentice, nu sunt din aceeași perioadă cu Noul Testament, care apare în secolul I(44-98 d.Hr.).

4. Conform Evangheliei după Matei, Miriam/Maria are un singur Fiu, pe Iisus(1, 25 și nota: „Adverbul-prepoziție héos=până, până ce, până când, are și semnificația de continuitate, perpetuitate”. Este folosit și în 2 Rg. 6, 23, unde spune despre Micol, fiica lui Saul, soția lui David, că „n’a avut copii până în ziua morții ei”. După ce a murit, Micol a mai născut?)(Lc. 2, 7 și nota). Frații Domnului, Iacob, Iosif, Simon, Iuda, sunt amintiți(surorilor nu le este menționat numele) în Mc. 6, 3(citiți și notele de la Mt. 12, 46, respectiv Fc. 29, 12). Aceștia sunt verii primari ai lui Iisus, fii Mariei lui Cleopa, „sora mamei Lui”(In. 19, 25). Această Marie este „mama lui Iacov cel mic și a lui Iosif”(Mt. 27, 55-56; 27, 61; 28, 1; Mc. 15, 40-41,47; 16, 1; Lc. 24, 10)! În Sfintele Evanghelii sunt pomenite trei sau patru femei cu numele Maria: mama lui Iisus, Maria Magdalena, Maria lui Cleopa sau/și „sora mamei Lui”: unii exegeți susțin că Maria lui Cleopa și „sora mamei” lui Iisus sunt două persoane diferite, iar alții susțin că „sora mamei Lui” este Maria lui Cleopa(pr. prof. dr. Vasile Mihoc -„Meditații la Evangheliile Duminicilor Triodului și Penticostarului”, Editura Teofania, Sibiu-2008, pag. 125-133).
Iisus Hristos S-a născut din veci din Tatăl(„Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut”- Ps. 2, 7 și nota; „Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut”- Ps. 109, 3),iar, „la plinirea vremii”, S-a întrupat din Fecioara Maria. Prin urmare, Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu și Maica Domnului: „Acesta mare va fi și Fiul Celui-Preaînalt Se va chema(...)”(Lc. 1, 32); „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui-Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul Care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema”(Lc. 1, 35); „Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile; că mi-a făcut mie mărire Cel-Puternic – și sfânt este numele Lui – și mila Lui din neam în neam spre cei ce se tem de El”(Lc. 1, 48-50; citiți tot capitolul).
Cum de puteți să-i numiți „sălbatici” pe oamenii lui Dumnezeu („sălbaticii episcopi”)? Nu vă întrebați și câtă literatură au dăruit omenirii acești „sălbatici”?

5. Mântuitorul a făcut minuni palpabile, recunoscute de contemporani (Mt. 4, 23-24; 9, 18-25; Lc. 7, 11-17; In. 11, 1-45 ș.a.). La fel au făcut și ucenicii lui(F.A. 9, 36-42; 20, 7-12 ș.a.)(în Vechiul Testament, proorocul Ilie Tezviteanul săvârșește o înviere în 3 Rg. 17, 17-24, iar ucenicul acestuia, Elisei, a săvârșit două învieri, în 4 Rg. 4, 14-37 și în 13, 20-21 ș.a.). Ucenicii ucenicilor au făcut și ei asemenea, până în zilele noastre. Citiți „Patericul”, „Viețile Sfinților”, „Proloagele”etc. și mergeți la biserică. Nu puteți vedea minunile dacă nu credeți. Iisus Hristos îi întreba pe oameni „crezi tu/credeți voi?” sau le spunea „fie după credința ta/voastră”. Nu ați auzit că și în zilele noastre se fac minuni, că unii bolnavi se vindecă de boli incurabile în urma rugăciunilor preoților? Eu am văzut minuni!
Mântuitorul Iisus Hristos a fost trimis de Tatăl pe pământ, iar în ziua Învierii spune Apostolilor: «Pace vouă! Așa cum Tatăl M’a trimis pe Mine, tot astfel și Eu vă trimit pe voi. Și zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: „Luați Duh Sfânt!, cărora le veți ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veți ține, ținute vor fi”»(In. 20, 21-23). Mântuitorul a întemeiat Biserica, a hirotonit pe apostoli, i-a trimis să învețe și să boteze mulțimile, asigurându-i că El este cu ei până la sfârșitul veacului(și în veșnicie). Apostolii au hirotonit episcopi(„te-am îndemnat să rămâi în Efes ca să le poruncești unora să nu învețe învățături străine”(1 Tim. 1, 3); „te îndemn să reînsuflețești harul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele”(2 Tim. 1, 6 și nota); „te-am lăsat în Creta, ca să pui rânduiala în cele ce-au mai rămas și ca'n fiecare cetate să așezi preoți așa cum ți-am poruncit eu”(Tit 1, 5 și nota)), preoți(F.A. 6, 7; 11, 30; 14, 23 și notele) și diaconi(F.A. 6, 6 și nota). Prin urmare, preoția de azi este „legitimată”(„mandatată”) direct de către Dumnezeu Tatăl, prin Iisus Hristos.