,,Oare nu ştiţi că toţi câţi în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat?Aşadar, prin botez ne-am îngropat cu El în moarte, pentru ca, aşa cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot astfel şi noi să umblăm întru înnoirea vieţii.Că dacă una cu El ne-am făcut prin asemănarea morţii Lui, atunci una vom fi şi prin aceea a învierii Lui" (Romani 6,3-5). Apostolul Pavel nu predica o teologie moarta,nu este un dogmatist care iti pune-n fata ochilor o serie de reguli anchilozate-n complexitate si apoi te trimite-n plata Domnului,la fel de mort si pierdut cum ai venit.Pavel te poate intriga,pune pe ganduri,poate supara pe omul mediocru din tine dar el vrea sa te zbati,sa te intrebi,sa intelegi si sa crezi cu toata fiinta,sa nu ai dubii cu privire la Cel ce pentru tine s-a dus pe Cruce,sa traiesti credinta.Putin ii pasa de faptul ca tumultul predicarii sale,zbaterea sa titanica in raspandirea credintei,pot parea o nebunie,nebunia propovaduirii Crucii pentru unii,el vrea totul pentru Hristos,fiecare rand al sau este imbibat de acesta dorinta sfanta.Pavel nu te poate lasa niciodata indiferent,vrea sa intelegi marele dar al credintei dar si responsabilitatile tale,nu vrea nevrednici si nici indiferenti,vrea dedicare totala.Privind la lumea actuala,la noi insine,as fi tentat,cu amaraciune,sa spun ca unele dintre dorintele lui Pavel au suferit o dureroasa infrangere,poate de moment,poate doar ca un nor pe un cer senin spre care ne indreptam.Insa marele Apostolul te apuca de mana,de ridica din praful perzaniei,chiar si in aceste momente,mai ales in asemenea momente,pe care el le cunostea atat de bine cu toata amaraciunea si lupta lor,si te trage din incremenire,spre marea sa dragoste: ,,Şi când am venit la voi, fraţilor, nu cu greutatea a cuvântului sau a înţelepciunii am venit eu să vă vestesc taina lui Dumnezeu.Că n'am socotit ca'ntre voi să ştiu altceva decât pe Iisus Hristos; şi pe Acesta, răstignit".(I Corinteni 2,1-2)