[catalin2]

În prealabil postat de Decebal

Tradiţia ascetică şi mistică răsăriteană pledează în mod clar şi fără nici un echivoc că Sfântul Spirit nu se împărtăşeşte exclusiv prin sacramente, şi se poate vedea şi din Filocalie, şi din scrierile unor sfinţi şi oameni duhovniceşti precum Isaac Sirianul, Diadoh al Foticeii, Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama, Siluan Athonitul şi mulţi alţii că n-am studiat foarte multă literatură duhovnicească.

E corect ce spui, dar nu ai inteles in totalitate ce vor sa spuna. Harul nu se primeste doar prin Sfintele Taine, pentru ca dupa aceea el poate creste sau poate fi pierdut in functie de ce face omul. Cresterea duhovniceasca duce si la cresterea harului in om, tocmai prin faptele sale (smerenie, rugaciune, milostenie, etc.)
Dar harul initial poate fi primit doar prin Botez si Mirungere (de fapt Mirungerea in ortodoxie este primirea harului). In catehismul ortodox scrie explicit ca nimeni nu poate primi har decat asa, si nu prin fapte. http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism10.html
"242. Daca harul e o lucrare necreata a lui Dumnezeu in sufletul nostru si daca prin el insusi Duhul Sfant lucreaza in noi mantuirea, oare s-ar putea mantui omul si fara de har?
Nu, omul nu se poate mantui fara de har (Efes. 2, 8; Ioan 15, 5). Harul ii este de trebuinta omului chiar de la inceput (Ioan 3,5). Harul pune inceputul mantuirii in om, si nu omul prin staruintele sale. Aceasta inseamna ca harul ii vine in dar (Rom. 3, 24), nu pentru oarecare fapte ale sale. inainte de a veni harul, omul nu poate face fapte prin care sa se mantuiasca, sau macar sa induplece pe Dumnezeu sa-i dea harul prin care sa se mantuiasca. Omul poate face anumite fapte bune, dar nu le face asa de statornic si dintr-un cuget asa de curat, incat sa se sfinteasca prin ele si sa se mantuiasca. Omul are libertatea de a face binele si cata vreme e in robia pacatului stramosesc, dar aceasta e o libertate slabita. Ea e marita tocmai de harul care vine la inceput fara nici un merit al omului.
Dar harul nu e de trebuinta numai la inceputul mantuirii omului, ci si dupa aceea, tot timpul. "