"Potrivit cuvintelor Mantuitorului cu privire la desfacerea casatoriei pentru adulter (Matei XIX, 8-9), Biserica a urmat aceasta invatatura, recunoscand desfacerea casatoriei pentru adulter, dar cu cercetarea cazului ca nu cumva femeia sa fi fost silita la pacat(viol )(can. 49 Vasile cel Mare)."
"Aici mentionam Pastorul lui Herma, lucrare de mare autoritate in Biserica secolelor al II-lea si al III-lea, in care s-a subliniat cu claritate adulterul ca motiv de divort:
1. „Sotul nu trebuie sa mai traiasca cu o sotie adultera din momentul in care este constient de acest lucru.
2. Dar el nu trebuie sa se recasatoreasca, caci, facand asa, ar deveni el insusi adulter.
Daca sotia se va pocai, el este dator sa o reprimeasca. Tocmai pentru a fi gata sa o reprimeasca nu trebuie el sa contracteze o noua casatorie. Dar pocainta nu poate fi acordata decat o singura data. Aceasta este una din afirmatiile esentiale ale scrierii, dupa care crestinul care a pacatuit nu are decat o data in viata posibilitatea de a face pocainta .
3. Ceea ce se spune despre barbat este valabil si pentru femeie, caci sotii sunt egali.
4. Ceea ce a spus despre adulter, Herma extinde si asupra idolatriei.
5. Herma se teme ca nu cumva, prin acest raspuns indulgent, sa incurajeze greseala. Dar el vrea sa impiedice recaderea celui vinovat, caci, in acest caz, n-ar mai exista iertare. Dumnezeu poate insa sa ierte primul pacat” ."
"In vechile legiuiri romanesti, adulterul era privit ca un motiv serios de divort atat pentru femeie, cat si pentru barbat, in virtutea principiului crestin al egalitatii dintre soti. De fapt, majoritatea motivelor canonice de divort se regaseau, cu unele diferente si in legiuirile civile. Astfel, „preacurvia”, asa cum era numit adulterul in Pravila lui Matei Basarab, era primul motiv de divort, sotul care-si prindea sotia savarsind adulter, putea sa ia el insusi masuri impotriva ei, dar si a celui cu care a pacatuit, gonind-o din casa sa . Aceasta era valabil si pentru sotul dovedit de infidelitate. Daca sotia a savarsit adulter cu voia sotului, acesta nu mai poate cere divortul fiind un om lipsit de demnitate (I Corinteni VI, 13)."
http://teologie.do.am/news/adulterul...2010-10-22-378
"Nu sunt decât patru motive ca să se poată da divort:
1. Dacă e caz de adulter, cum zice Mântuitorul. Femeia poate da divort dacă-l prinde pe bărbat?
- E liberă si ea. Are dreptul ei. E fiintă liberă cu Edictul de la Milan. A încetat dragostea, a încetat si familia.
[...]
Si în caz de adulter, dacă intervine o iertare totală, atunci să se pocăiască persoana în cauză." Pr.Arsenie Papacioc
"Dar aceasta trupeasca si rituala vanitate, cea mai desavârsita dintre nedesavârsitele înjghebari omenesti (nunta crestina), nu trebuie sa fie tulburata ori întrerupta niciodata.
Adulterul o strica; divortul o curma. Adulterul este tradarea vicleana a unitatii, divortul renegarea-i definitiva. Adulterul este un divort secret, întemeiat pe minciuna si tradare; divortul, urmat de o noua casatorie, e adulterul legiuit. Iisus osândeste totdeauna, în chip solemn si raspicat, adulterul si divortul. Întreaga-I
fire se razvratea împotriva îngrozirii, în fata necredintei si a tradarii. Veni-va o zi, prooroceste El, vorbind de viata din ceruri, în care barbatii si femeile nu se vor mai cununa (Luca 20, 34-36); dar atunci cununia trebuie sa cunoasca macar toate virtutile îngaduite de viata pamânteasca. " Pr.Arsenie Boca
"Ieromonahul Savatie Baștovoi spunea: ”Dumnezeu n-a voit nimic altceva de la noi în schimb pentru dragostea pe care ne-a dat-o, ci a voit ca și noi, fiecare la rândul nostru, să facem același lucru cu aproapele nostru… Dacă este să ne asemănăm cu Dumnezeu în ceva, aceasta este puterea de a ierta. Dumnezeu ne-a chemat să fim asemenea Lui și asemenea lui Dumnezeu suntem atunci când iertăm. Puterea de a ierta este însușire Dumnezeiască. Iertând celor ce ne greșesc ne facem părtași la dragostea cu care iubește Dumnezeu lumea.” Deci, iertarea e un dar divin."
"A tine minte raul inseamna a fi biruit de rau", spune Sfintul Ioan Gura de Aur
"Nu ajunge sa ierti, mai e neaparat nevoie sa si uiti. Iertarea neinsotita de uitare nu inseamna nimic, e vorba goala, vorbarie, flecareala, amagire si masca a tinerii de minte a raului. Am cunoscut un preot, om de mare isprava (mi-a fost candva duhovnic), parintele George Teodorescu din Bucuresti. Obisnuia sa spuna enoriasilor sai: "Vin la mine barbati ori femei si graiesc: de iertat il iert sau o iert, dar de uitat nu pot uita. Le raspund: zici ca ierti dar ca nu poti uita. Prea bine. Ti-ar placea insa, dupa ce te voi fi spovedit si-ti voi fi pus patrafirul pe cap si voi fi rostit: te iert si te dezleg, sa vezi ca sare Hristos de colo si-mi striga: l-oi fi iertand sfintia ta dar sa stii ca Eu unul nu-l uit. Aud?". (Parintele Nicolae Steinhardt)
La cuvintele de mai sus m-am referit in ultima mea postare. Stiu ca e copy/paste, insa nu as putea sa spun lucrurile asa de bine cum o fac acesti parinti. Plus, acum este ceva mai clar cum sta treaba cu adulterul, divortul si iertarea. (poate ii va folosi cuiva aceste cuvinte)