[AlinB]

În prealabil postat de Doriana

Este uimitor cat poti pedala pe ideea asta. Cand ai in mana un ciocan toate in jur iti par cuie.

As putea sa-ti dau exact aceeasi replica.
La ce ajuta?

Intelege odata ca nu vreau sa reduc simtul responsabilitatii cuiva, desi pentru tine este convenabil sa deduci asta.

Si pentru tine nu e convenabil sa afirmi contrariul?

Eu personal nu am nici un avantaj, tu in schimbi incerci sa-ti justifici un esec spiritual, transformandu-l intr-o alegere fortata chipurile de circumstante.

Ce incerc sa fac (desi ma indoiesc ca reusesc) este sa trezesc simtul responsabilitatii in crestinii care nu il au,

Cunoastem povestea.

Ea se rezuma la o poveste cu care probabil ti s-a facut deja capul patrat si care suna cam asa.

Xulescu din secolul XX, intr-o tara fara restrictii religioase, in care crestinismul este pe toti peretii si toate gardurile, Xulecu saracu nu stia de Hristos. Si Xulescu moare. Xulescu ajunge in Iad. Xulescu apare in vis prietenului Z care era un bun crestin si ii reproseaza: vezi daca imi vorbeai despre Hristos nu ajungeam in Iad.

Inteleg ca intr-un context cu cantari duioase si spusa la alt mod de un predicator care isi frange manile de durere pentru Xulescu povestea suna altfel.

Si uiti ca Dumnezeu este cel dintai lucrator al mantuirii si nu se impiedica de cooperarea sau necooperarea unor oameni.

Dar din moment ce faci atata caz de Biblie si studiu Biblic, imi arati cum poate fi sprijinita povestea asta cu Biblia?

Adica paganii care n-au aflat de Hristos, se duc in Iad, desi nu e vina lor ca n-au aflat, desi Biblia spune altceva despre asta.

Povestea e pur si simplu manipulatoare si are ca scop largirea turmei prin inducerea unui fals sentiment de vinovatie pentru alegerile altora.

Pentru ca dupa ce au avut grija sa-l curete pe individ de orice sentiment personal de vinovatie pentru alegerile sale - adica ala care conteaza cu adevarat din perspectiva manturii, oferindu-i iertare moca, automata si cu un minim de pocainta (nici nu stiu daca i se poate spune asa), i se induc altele, false care au ca scop largirea turmei prin desemnarea propagandei ca o sarcina spirituala personala, indiferent de gradul de pregatire duhovniceasca sau chiar teologica.

care care creed ca mantuirea altora trebuie sa pice din cer iar ei sa nu faca nimic, doar sa-si planga intruna de mila ca sunt pacatosi. Bine, plangi o zi, plangi doua, dar te mai si ridici si faci ceva bun cu viata ta, altfel risti sa cazi in autocompatimire.

Sa avem pardon, dar Sfanta Scriptura zice:

"Oare toti sunt apostoli? Oare toti sunt prooroci? Oare toti invatatori? Oare toti au putere sa savarseasca minuni?
Oare toti au darurile vindecarilor? Oare toti vorbesc in limbi? Oare toti pot sa talmaceasca? 1 Cor. 29-30

Tu ai impresia ca din povestiri ca cele de mai sus si indemnuri la "evanghelizare", se ridica la propria vointa apostoli si invatatori, gata sa converteasca hoardele de potentiali credinciosi care n-au nevoie decat de un predicator pentru a deveni sfinti desavarsiti.

Uita-te si tu la primii crestini: au recunoscut ca sunt pacatosi dar s-au ridicat prin har si au facut ceva pentru semenii lor, fara sa ii acuze ca nu cauta destul.

Serios? Ce e categoria asta asa generica "primii crestini"?
Erau cumva ei toti predicatori, apostoli, etc.?

Crestinismul modern da vina pe altii ca nu cauta destul, in timp ce ei isi vad de zidit case, somn de pranz si plans de mila.

Si ceilalti ce fac? Isi plang de mila ca n-au avut invatatorul potrivit la timpul potrivit intr-o tara cu mii de biserici, sute de manastiri, mii de carti editate in domeniu, etc?

Deci, atunci cand un om vine la mantuire conteaza pe de o parte cautarea lui si pe de alta parte disponibilitatea altor crestini de a-i iesi inainte. Daca aceasta disponibilitate nu va exista, Dumnezeu este intr-adevar puternic si va scoate alti oameni mai dispusi de sacrificiu.

Perfect adevarat. Dar se mai intampla si asa:

In paralel cu Dumnezeu si diavolul iese la secerat.

Si daca omul din atatea usi de biserica face ce face si nu nimeste nici una, ii scoate si satana o usa, si dupa cum stim, diavolul poate lua chip de inger de lumina, si adunare ratacirii poate sa o faca sa para Biserica lui Dumnezeu.

Nu umbli cu un stegulet, ok. Dar lumina se vede de pe munte, Alin. Nu poate sta ascunsa. Asta spune Hristos, nu eu.

Nu si pentru ochii orbi care prefera orbecaiala pe intuneric.

Care cred ca standardele de sfintenie lasate de Dumnezeu sunt prea inalte si atunci isi incropeste ceva adhoc pe placul lui.

Apropo de caldicei, cred ca stii ce este scris, nu mai repet, da?

Dar daca imi tu avansezi ideea de credinta ascunsa si crestinism nevazut nu are rost sa mai discutam. De fapt, daca nu ar exista discutii in contradictoriu mi-e teama ca tu nu ai mai avea ce spune.

Nu, sustin ca exista realitati duhovnicesti pentru care trebuie sa ai ochi duhovnicesti.

Cat timp Iuda a ascultat de Hristos a avut Duhul Sfant peste el si a raspandit lumina. In momentul in care si-a vandut sufletul diavolului a plecat de la Iisus, caci satana care intrase in el era intuneric si nu mai putea sta in prezenta luminii. Incearca alt exemplu; cu asta mi-ai confirmat teoria.

Mereu spun, neoprotestantii nu studiaza cu adevarat Scriptura, cu ea in fatza si cu "studiul" lor Biblic, rateaza pana la urma esenta, atat in chestiuni de detalii cat si in asamblu.

Tii musai sa confirmi si acest aspect?

Unde apare Iuda in evanghelii ca "raspandea lumina"?

Iuda s-a opus public lui Iisus (pentru "risipirea" mirului), Iuda lua bani din punga comuna, si scris este: "Iubirea de bani este radacina tuturor relelor; si unii, ravnind dupa bani, au ratacit de la credinta si s-au strapuns cu o multime de chinuri." (1 Timotei 6:10)

Iuda nu e unul care a devenit pacatos peste noapte pentru 40 arginti, Iuda luase de mult drumul asta, iar prezenta lui Iisus n-a schimbat nimic in directia asta.

De ce? Pentru ca desi a mers peste tot cu Hristos, a vazut minunile facute de Hristos, a ascultat predicile lui Hristos - nu s-a lipit nimic de el, nu a luptat cu patimile sale ci s-a lasat condus de ele pana la gestul suprem al lepadarii de Dumnezeu.

Nota Bene: iubirea de arginti nu e singura patima care il poate pune pe om pe drumul lui Iuda.