Citat:
În prealabil postat de apophis
Aud asta din gura tuturor super credinciosilor. Totusi, niciunu din ei nu explica de unde stiu ei cu siguranta ceea ce spun.
De unde stii tu 100% ca, ce spun cartile de povesti, sau ce spun preotii care citesc tot din aceleasi carti, este adevarat?
Nu ai de unde sa stii asta 100%, nimeni nu stie. Daca s-ar fi descoperit raspunsul la intrebarea asta, ar fi fost multe lucruri rezolvate.
|
Chiar daca sunt off topic, cred ca ai nevoie de un raspuns .... pentru noi toti care intram pe acest forum avem incertitudini si cautam raspunsuri.
Totusi, o incertitudine pe care eu NU o am este aceea ca Dumnezeu exista, ca El este Cel pe care Biblia Il descrie si deci exista si o alta viata in afara de viata asta trecatoare.
De ce cred? Mi-am pus si eu intrebarea asta:
Astfel, cand eram mica, bunica mea imi povestea ca exista un Dumnezeu si ca la sfarsitul vietii El ii judeca pe oameni si ca cei buni se duc in Rai si cei rai se duc in Iad. Intr-adevar, bunica mea mi-a povestit in termeni simpli, atat cat a inteles ea.
Am intrebat, evident, care sunt criteriile de judecata (cand eram un pic mai mare) si tatal meu mi-a aratat cele 10 porunci. La prima citire mi-am dat deja seama (desi eram un copil) ca am incalcat deja foarte multe dintre ele, daca nu cumva pe toate. Privind din aceasta perspectiva, plus micile necazuri ale copilariei (care atunci mi se pareau uriase: cum ar fi ca nu aveam jucaria aia faina pe care o aveau toti prietenii mei, sau ca nu ma lasau ai mei sa merg la strand neinsotita, ca nu puteam sa ies la joaca dupa o anumita ora desi alti copii puteau etc. :D ) m-au determinat sa afirm ca Dumnezeu, daca exista, este rau pentru ca pe de-o parte m-am nascut ca sa ma chinui pe acest pamant, avand o viata nefericita, iar apoi, dupa ce voi muri, cu siguranta o sa ard in iad, caci incalcasem deja mai mult de o porunca din cele 10.
Astfel, punandu-mi aceste probleme, am aflat despre faptul ca Iisus a venit pe pamant pentru mine pacatoasa si si-a dat viata, murind pe cruce, pentru ca sa plateasca pretul pentru pacatele savarsite de mine (caci pretul pacatului este moartea), cerandu-mi in schimb doar sa Il iubesc pe Dumnezeu si pe aproapele meu sa ma incred in Domnul.
Am hotarat sa Il pun pe Dumnezeu la incercare. Fiind nascuta pe vremea comunismului, ai mei nu aveau prea multi bani astfel ca deobicei cu cateva zile inainte de salariu nu prea mai aveam ce manca (doa paine cu untura si sare). Era duminica si mama mea a spus ca nu mai are nici untura, doar paine si ca ia salariul doar peste cateva zile si se plangea ca nu stie ce sa se faca. Atunci mi-am amintit ca in Biblie scria sa nu ne ingrijim de ce vom manca si de ce vom bea si m-am rugat lui Dumnezeu si am asteptat sa vad daca va face ceva in aceasta privinta. Dup-amiaza la usa noastra suna cineva: erau un unchi si o matusa. Va dati seama ca ai mei nu erau prea fericiti, avand in vedere ca nu aveau cu ce sa ii serveasca, dar au deschis totusi usa. Matusa mea le-a spus parintilor mei ca nu poate sa stea, pentru ca numai ce s-au intors de la tara si ca au trecut si pe la bunica mea (statea departe de noi, la cca. 800 de km) care a rugat-o neaparta sa treaca pe la noi si sa ne dea o suma mare de bani, pentru vandu-se vitelul (si asa facea bunica, se gandea mereu mai intai la noi si apoi la ea).
Alta data, nu am primit bani ci un pachet cu faina, malai, etc. Cand aveam nevoie de haine, o prietena de-a mamei tocmai se gandise sa ii trimita un pachet cu haine, pe langa care mai pusese si dulciuri.
Apoi bunica mea ma invatase rugaciunea "Tatal Nostru" si mi-a explicat ca nu pot sa sar peste partea cu "precum si noi iertam greselile gresitilor nostri" , ca doar nu o sa-l pacalesti pe Dumnezeu. Mi-e nu prea mi-a placut asta pentru ca intotdeauna mi-a fost greu sa-i iert pe cei care mi-au gresit (asta si pentru ca am intalnit foarte multi oameni care nu m-au iertat pe mine) Societatea in care traim considera ca daca cineva ti-a gresit, trebuie sa "i-o platesti". In ciuda neputintei mele, de fiecare cand spuneam "Tatal Nostru" (rugaciunea) il rugam pe Dumnezeu sa ma ajute si sa ii iert pe cei care mi-au gresit. Si ce sa vezi, de curand, dupa aproape 30 de ani de viata, m-am angajat la o firma. Era un job extraordinar, imi placea foarte mult, dar, fiind la inceput, tot faceam mici greseli. Numai ca la un moment dat am facut o greseala foarte mare. Seful meu m-a intrebat daca e vina mea, am recunoscut si asteptam repercursiunile. Insa seful meu nu a facut decat sa ia legatura cu clientul caruia ii gresisem, sa rezolve problema (pe cheltuiala firmei, bineinteles) personal (caci era concediu si angajatii din atelier erau plecati din localitate) si in conditii de frig (era iarna si caloriferele fusesera golite de apa, caci centrala functiona cu lemne si nefacand nimeni focul ar fi putut sa crape tevile). In plus, dupa ce a rezolvat problema, la cateva zile era Craciunul si m-a sunat sa imi ureze sarbatori fericite, iar dupa concediu (eram toti in concediu cca. 2 saptamani), nu mi-a facut nimic: nu mustrare, nu sanctionare, NIMIC. Simtindu-ma foarte prost, normal ca mi-am cerut scuze, iar el a spus doar "sa fi mai atenta!". A fost o lectie de smerenie pe care eu cred ca doar Dumnezeu putea sa mi-o dea (prin intemediul sefului meu, care este si el crestin).
Si exemplele de cum a intervenit Dumnezeu in viata mea ar putea continua. Idea este ca EU CRED IN DUMNEZEU datorita relatiei personale pe care o am cu El. Pentru ca am observat ca este real. Pe de-alta parte, daca tu nu crezi, in Biblie scrie ca Dumnezeu iti spune sa Il pui la incercare: citeste Biblia si apoi verifica daca ce scrie acolo este adevarat! Roaga-l pe Dumnezeu sa iti raspunda, si vezi daca o face!.... fa asta pentru ca asa cum a spus cineva mai sus, daca nu afli adevarul, ai foarte multe de pierdut!
DUMNEZEU SA TE AJUTE SA AFLI ADEVARUL!