Hai ca nu ma rabd sa nu va spun cum ne privesc ei.
Fiti atenti.
O prietena de familie merge la o nunta de protestanti, pentru simplu motiv de a ajuta tanara pereche. Acolo, pentru ca unul dintre miri, ea sau el, era ortodox, in cazul asta fost ortodox, vine si un parinte, dragul de el, pe bune ca sa ii insoteasca. Ca la orice nunta de a protestantilor, cred, se tin cuvantari. Si da-i cu cuvantarile de nu se mai terminau, toti si-au dat cu parerea despre "adevarata invatatura". Sigur ca parintele nu poate ramane pe dinafara si ia si el cuvantul. Ba chiar este incurajat. Si le spune cate in luna si-n stele doar doar ceva se va lega de ei. Nici gand. Cand a coborat de pe podium, toti s-au dus la el ca sa-l felicite de cuvant, pe care oricum nu-l intelesesera pentru ca aveau valul necredintei pe fata, si il compatimeau. "Nu-i nimic parinte, mai trecem prin viata prin multe necazuri" de parca parintele era cel sarac cu duhul, dar altfel decat am vrea noi si ii pareau rau despre el, in ce credinta desarta, ptiu, se zbatea el.
Ei uite asa ne vad ei. Intr-o mare gresala, intr-o mare necredinta, ne compatimesc, pentru ca vorba d-lui Ioan C. din alta parte, credinciosi au ramas putini, adica ei, dar intr-o zi toti vom veni si ii vom felicita si ne vom recunoaste "gresala".
Dar sper asta sa fie ultima postare pe topicul asta sa nu il mai umplem cu vorbe desarte. Pr. Arsenie Boca era sa ia o biblie(de a lor) peste cap de la un protestant, eu chiar vreau sa o iau, asta in cazul in care nu ma cuminteste cu o palma Sf. Ierarh Nicolae, ca dupa aia numa in genunchi umblu, macar spiritualiceste.
Doamne ajuta necredintei mele.
|