Adrianna, îmi permit să-ţi atrag şi eu atenţia, după ce au mai făcut-o şi alţii, cu speranţa că nu mi-o vei lua în nume de rău, şi că poate îţi va fi cândva de folos. Cu greu m-am încumetat, ştiindu-mă bolnav de aceeaşi patimă cu privire la care vreau să te atenţionez: mândria. Sper însă să o fentezi un pic şi să reuşeşti să iei aminte la tine însăţi.

Te văd un suflet tare neliniştit şi incapabil să vadă adevărul, frumuseţea şi profunzimea ortodoxiei, deşi ţi s-a argumentat în fel şi chip cu argumente care mai de care mai frumoase, documentate, gândite, simţite. Faptul că rămâi în continuare atât de critică indică o gravă opacitate din partea ta. Pur şi simplu nu vrei să vezi. Iar teologia ortodoxă îmi pare că o studiezi doar pentru a-i căuta eventualele puncte slabe ca să o ataci mai bine. Ai grijă de sufletul tău, căci te pierzi! Nu ai nevoie de mulţime de cunoştinţe şi de studiu amănunţit, ci de pocăinţă şi smerenie. Mă rog ca Domnul să-Şi sporească harul, dându-ţi puterea de a te smulge din această stare.