<< continuare >>
În acest schit, se află atunci un frate topit de boală cu numele Inochentie, carele numai pre suflare se cunoștea că este viu, de trei săptămâni nemâncat, si nu mai vorbia nicidecum. Si cum a intrat sfânta Icoană în schit, ca dintr'un somn s'a trezit și a cunoscut că a venit Maica lui Dumnezeu închipuită pre Icoană; deci a cerut să-1 ducă ca să se închine și el, și închinându-se, acestea a grăit către Sfânta Icoană: «Maica lui Dumnezeu! de'mi este de folos să mai trăesc însânătoșază-mă, căci cred că poți; iară dacă trăind, mai rău mă voiu strică, mai bine să mor acuma, decât să mă chinuesc așa; fie voia ta, cum voești Stăpâna mea și cum cunoști că îmi este de folos»; Acestea el zicând s'a întors la chilia sa, vesel și plin de duhovnicească bucurie; dar însă nu ne-a spus nimica, ci îndată a cerut cămase curată ca să se schimbe, apoi a cerut să se îmbrace si în toată rânduiala monahicească, că eră schimnic. Și cerând împărtășirea prea curatelor Taine: Trupul și sângele lui Hristos Mântuitorului nostru, dupăce s'a îmbrăcat și s'a îm-părtășit, n'a trecut un ceas de când se închinase la sfânta Icoană și și-a dat duhul.
Încă și alt frate anume Serghie, crezându-și minții sale, a fugit din schit nespuind nimănui, și s'a dus de s'a băgat într'o peșteră pustie, cu socoteală ca să se apuce de o nevoință mai mare. Odată rugându-se el după obiceiu, s'a pogorît deasupra capului său un luceafăr luminos, și sta așă în vederea ochilor lui; însă el își făcea canonul său. Apoi acel luceafăr, atât de tare a trăsnit, în cât a căzut la pământ, și desăvârșit a amețit, și a surzit, și după trei zile s'a deșteptat, însă desăvârșit surd și de tot slăbit; cu toate acestea, cum a putut a venit la schit, și a mărturisit întâmplarea, dar altă ispită: Că toți cel ce-l vedeau îl auzeau și înțelegeau ce spunea el, iară ceea ce i se spunea, el nimica nu auzea, fără numai prin scrisoare se înțelegeau cu dânsul. Și făcându-li-se milă l-au dus la sfânta Icoană, înălțând cu dinadinsul rugăciuni pentru el. Și așa Maica lui Dumnezeu l-a vindecat că i-a venit auzul ca și întâiu.
Altă dată un meșter dintre cei ce lucră în schit, din neștiute judecățile lui Dumnezeu, l-a apucat un duh necurat, care foarte rău îl muncea, și aducându-l dinaintea sfintei Icoane, cetindu-i acatiste și paraclise, s'a izbăvit de acea neputință.
Și aceste spuse sunt numai care s'au văzut cu ochii, de unii din părinți, și altele ni le-au spus cei cari s'au folosit dela această sfântă icoană. Pricina însă, care ne-a îndemnat să scrim Și aceste puține, este pentru slava Maicei lui Dumnezeu, și spre folosul celor care nu cunosc minunea zugrâvirei acestei sfinte Icoane. Iară dacă cineva nu crede, noi nu păgubim nimica, fiindcă ne-am făcut datoria cuvenită, a scrie aceste minuni. Noi însă credem și mărturisim, că Maica lui Dumnezeu, pururea a săvârșit, și săvârșește minuni, până la sfârșitul veacurilor, din bunătatea sa, spre folosul celor ce cred și se închină ei, cu credință și cu dragoste. Într'un an, Iulie în zece, părinții din Chinoviu rânduiți a pescui, s'au pogorît noaptea la mare la Arsana, ca să arunce toate mrejile spre pescuire, deși în timpul acesta nimeni, nici mănăstirile, nici ori care alt pescar, nu aruncă mreji, fiindcă apa este caldă, și peștele umblă în fața apei pe deasupra, și de aceia nu se prinde peștele in mreji. Însă părinții, fiind trei la număr, au zis: Noi să cercăm și să aruncăm mrejile, și Maica lui Dumnezeu, de va vroi, puternică este. Iară unul dintre acești trei monahi, fiind cam cu îndoială, a îndrăznit a zice întru sineși: Să văz acum dacă Icoana aceasta a Maicei Domnului s'a zugrăvit cu minune, după cum spun părinții;—să facă să se prinză pește în timpul acesta de vară, și atunci voiu crede fără îndoială. Și așa au aruncat în mare cinci bucăți de mreji, optzeci de stânjeni bucata, și le-au lăsat în mare, nu trei ceasuri după obiceiu, ci cinci ca să se pescuiască bine; apoi începură a le scoate, și nu găseau întru o bucată de mreajă decât 4 sau 5 peștișori mici, așa au urmat la toate bucățile de mreji, iară când au scos bucata cea mai de pre urmă, au început acești părinți a cârti; că Maica Domnului nu a voit și păcat,— ziceau—de osteneala care o au făcut dânșii; și acum scoseseră mreaja mai mult de jumătate. Când iată că fără de nădejde fiind, Maica lui Dumnezeu nu i-au lăsat împuținați, arătându-le minune,—că dintr'un capăt de mreajă au scos 30 oca de pește.
Mărimea acestei sfinte Icoane, este în lungime de 4 '/2 palme, iară latul după analoghie. Nu este făcută după nici una din icoanele făcătoare de minuni, ci este făcută după un nou plan al zugravului. Fața ei este ca văpseala grâului; nasul, gura, bărbia sunt foarte potrivite la măsuri, iară ochii, atâta dar au, ca și cum ar soarbe inima privitorilor; cu toate acestea, căutătura este cu stăpânire; și privind cineva cu înțelepciune și cu luare aminte, în fața acestei sfinte Icoane, va vedea caracter de mare neam, amestecat cu o blândețe, cu care arată că este însăși Maica lui Dumnezeu închipuită pre Icoană, și plină de Dar dumnezeesc și nu poate nimeni să o privească fără să nu simță în inima sa dulceață duhovnicească, bucurie și umilință, fără numai de va fi vreun om prea cerbicos și întunecat la minte, ca să nu simță nimica dintru acestea, că numai din privirea ei se încredințează fiecare cum că nu este săvârșită de mână de om, precum mărturisesc și străinii cari vin de o văd, că nu stă numai într'un chip sfânta ei față, ci uneori se cam smolește, alteori se îngălbinește, iar la pri- vigherile cele de toată noaptea, la praznice împărătești, și mai ales la această prăznuire de acum, atât este de veselă și voioasă cum este un triandafil, în cât privitorilor nu li se pare că văd chip, ci ca și cum ar privi chiar pre adevărata Maica lui Dumnezeu, și stă în strană în mijlocul bisericii, cu podoabe încuviințată, ochii tuturor atrăgând, și nesățioase priviri având. Și precum odinioară a văzut-o sfântul Dionisie Areopaghitul, în sfântul Sion, asemenea și în sfântul Munte, au văzut-o deștept fiind în dumnezeească vedenie, cuviosul Marcu, ucenicul sfântului Grigorie Sinaitul, șezând pe scaun, ca o împărăteasă, încunjurată de îngeri și de arhangheli, și de toți cuvioșii sfântului Munte, slăvindu-o și închinându-i-se ei, care avea palaturi de aur înalte, către partea ce se zice Vigla, în care loc acum cu ajutorul ei, s'a făcut această nouă biserică, întru slava Fiului ei spre mântuirea monahilor Români și a tuturor credincioșilor ortodocși.
Mulțămită dar fraților, toți să dăm lui Dumnezeu, pentru această prea slăvită și nouă minune, că la Dumnezeu toate sunt cu putință, precum vedem prin sfintele Scripturi. Drept aceea noi toți câți ne-am adunat la această sfântă și veselitoare prăznuire a Maicei lui Dum-nezeu, căzând înaintea acestei sfinte Icoane a ei, ce își are închipuite fețele cu minune, să strigăm credincioșii: Prea sfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, pururea Fecioară Mărie, sprijinitoarea și apărătoarea noastră, cerem a ta nebiruită apărare; împărăteasa Cerului și a pământului, ceea ce ai cu dreptate numele Prodromiță adică înainte mergătoare, întărește-ne întru lucrarea faptelor bune, și ne du întru împărăția cerească; povățuește-ne pre noi și pre toți dreptcredincioșii creștini, spre a vedea și veșnic a ne îndulci, de slava Fiului tău și Dumnezeului nostru, că binecuvântată și prea proslăvită ești, în vecii vecilor, amin'.
Textul prezentat in aceasta seara pe acest thread este din :
Istoria icoanei Maicii Domnului Prodromița din Sinaxarul zilei de 12 iulie desprins din Mineiul din anul 1910