Trebuie sa recunosc ca si eu in ultimul timp mi-am pus problema vestimentatie. Cred ca daca barbatii spun ca o anumita vestimentatie le produce ganduri ne-potrivite, ar trebui sa luam in considerare acest lucru pentru ca, asa cum spunea cineva mai sus, Domnul se uita la smerenia noastra. A iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti inseamna si a renunta la "asa vreau eu" pentru a-l proteja pe cel mai slab si mai influentabil (ispitibil).
Concluzia mea de pana acum este ca fusta ar trebui sa fie suficient de lunga incat atunci cand sezi sa ajunga cel putin pana la genunchi, iar bluzele, camasile, etc. sa nu fie prea decoltate sau mulate.
Eu, de exemplu, mi-am luat si niste rochite foarte mini (trec cam cu o palma peste fund), dar le port ca si cum ar fi tricouri mai lungi (tunici). Prin urmare, purtand pantaloni, nu cred ca apare problema de a fi indecenta. Fac asta pentru ca asa mi-e mai usor in zilele saptamanii (mai ales la servici), cand trebuie sa fac diverse lucruri in care o fusta lunga m-ar incomoda: sa ma pun pe vine, sa ma aplec, sa urc sau sa cobor pe o scara mobila, etc.
Desi nu ma imbrac decoltat sau cu fuste mini, totusi eu (si alti din jur) consider ca sunt imbracata frumos si atragator (a NU se citi sexy, nefiind vorba de o atractie care duce la ganduri legate de activitatea sexuala ci este vorba de faptul ca sunt o persoana imbracata placut privirii).
Cred ca la fel trebuie sa se imbrace si femeile maritate si cele nemaritate:
- cele maritate trebuie sa fie decente, dar frumoase
- cele nemaritate trebuie sa fie frumoase, dar decente
Nu cred ca o femeie nemaritata crestina trebuie sa incerce sa isi gaseasca un sot crestin starnindu-i pofte trupesti la inceput. Cred ca mai intai cei doi trebuie sa se cunoasca in calitate de amici si sa se indragosteasca de caracterul fiecaruia (cu bune si cu rele), iar atractia sexuala sa vina mai tarziu.