[delia31]

În prealabil postat de Eugen7

Asertiunea ta este pertinenta si corecta teologic. Totusi trebuie precizat [b]ca "tarana" (materia, atomii... tabelul periodic al elementeleor, Mendeleev) din care a fost facut trupul omului este identica cu tarana din care a fost facut trupul animalelor.

Dupa caderea omului structura materiei (tarana, atomii) nu s-a schimbat, modificat.

As avea o nedumerire pornind de la aceasta informatie interesanta a lui Eugen, fiindca mie imi lipsesc si cunostintele in domeniu si cele duhovnicesti. Stiu si ca poate fi daunator sa iscodesti taine inca nerevelate, inainte de
a-ti fi curatit mintea pentru primirea lor.

Nedumerirea nu e doar pt. Eugen (n-am de gand sa-l bombardez si eu cu un tir de intrebari la foc automat ca Adriana ). Nici nu e vreo graba.

Imi amintesc ca s-a discutat mai demult pe un alt topic despre trasaturile trupurilor inviate, pornind de la intrebarea domnului Mihnea Dragomir, daca dupa Inviere, cei ajunsi in Imparatie vor mai manca sau nu, si ce fel de hrana va fi.

Si, incercam in acea discutie sa fac un paralelism intre vietuirea edenica si vietuirea post-edenica.

De fapt, ca un contra-argument la ideea ca „fructul adamic” ar fi fost un mar la fel ca merele de azi, asa cum eronat ne-a fost inoculat prin naratiunile materialist-fanteziste, in acea discutie adaugam doar alte intrebari, nu neparat iscoditoare, ci problematizatoare. Nicidecum nu am avut si nu am pretentia ca detin eu raspunsuri infailibile.

Aminteam atunci, ca inainte de cadere, neexsistand nici stricaciune, nici degradare, „digestia edenica” nu avea cum sa fie la fel cu ceea ce stim astazi ca este „digestia post-edenica”. Nici la om, nici la animalele din Eden.

Pe de-o parte, stiu ca mintii noastre de fiinte cazute ii e imposibil sa aiba acces la realitatile dumnezeiesti, daca nu e luminata de har, pe de alta parte, cand se afirma ca materia nu s-a schimbat, e greu sa nu te intrebi daca materia roadelor edenice ale pamantului e identica cu materia roadelor de dupa alungarea din Eden?

In interpretarile parintilor bisericii, pomul cu roade din care nu trebuia Adam sa manance reprezenta cunoasterea sensibila prin simturi.

Roadele celorlalti pomi din care putea manca, precum si „toata iarba datatoare de samanta de pe fata intregului pamant”, erau extensia in creatia materiala a ratiunilor dumnezeiesti, exprimarea lor palpabila, comestibila, (plasticizarea lor) pt. ca hranindu-se cu ele, sa cunoasca motivatia pt. care Dumnezeu le-a facut special pentru om si i le-a pus la indemana.

Daca despre hrana omului se poate spune ca ii era data in scopul cunoasterii lui Dumnezeu, despre hrana pusa la dispozitia animalelor, nu. Animalele nu-L pot cunoaste pe Dumnezeu si ratiunile Lui.

Daca materia n-a suferit modificari si daca intre un „mar sau o conopida edenic(a) ” si un ”mar sau conopid(a) post-edenica”, nu este nici o deosebire, atunci ar trebui sa raspundem si la o intrebare de ordin practic: in ce fel digerau Adam si Eva acele roade?

Stiu ca nu ne e de folos sa iscodim cu mintea noastra ingusta, ceea ce nu
ne-a fost revelat, insa, dupa parerea mea, (evident imperfecta), acele roade aveau alta consistenta decat roadele din afara Edenului de dupa cadere. La fel si trupul adamic caruia inca nu i se daduse vesmantul grosier al corporalitatii instinctuale.

De aceea, afirmatia ca materia nu s-a schimbat, naste intrebarea legata de hranirea biologica, de consistenta materiala a roadelor pamantului, de metabolism si digestie, si la om si la animale, in conditiile de nestricaciune ale Edenului.

Iar raspunsul la intrebarea daca omul dupa inviere se va hrani si cu hrana in acceptiunea noastra de acum, in afara de Fructul Pomului Vietii de pe Gologota, cred ca e legat si de altceva.

Metabolismul lui Adam si al animalelor inainte de cadere, cred ca difera de metabolismul de dupa cadere. Cel al omului are oarecum legatura cu metabolismul lui Hristos in intervalul de 40 de zile dintre Inviere si Inaltare, cand trupul Lui pnevmatizat nu era supus necesitatilor materiale, fiziologice sau de alta natura.

La finalul acestei postari, imi fac anticipat si autocritica pt. a-l scuti pe Mihai sa-mi reaminteasca, pe buna dreptate, ca nu detin nici cunostintele necesare unei astfel de discutii, nici un mental bine chivernisit duhovniceste, pt. a sti cat se poate inainta in speculatii si de unde ar trebui sa las necuprinsul in pacea lui insondabila.

In concluzie, stiu ca prioritatile mele din aceasta viata sunt altele, ca altfel degeaba teoretizez si speculez eu pe un forum cum arata un „mar paradisiac”, daca era de natura materiala sau spirituala, din ce materie o fi fost facut, cum se metaboliza etc., daca ratez ajungerea acolo ca sa-l gust pe viu.

Imi cer iertare de pe acum „cârcotașului de serviciu” pentru excesul de speculatii fara reverberatii pentru mantuire, limitat la naratiuni bovariste pe negustul sofisticatelor lui exigente.