[Mihailc]

Tocmai că o "metodologie patristică" ca atare nu există şi n-a existat niciodată, doar dacă cineva îşi pune mintea să o inventeze prin manipulare textuală.
Totuşi mai citiţi odată textul meu, fiindcă nu mă regăsesc în contraargumentaţia dumneavoastră.
Vreau doar un singur lucru să scot în evidenţă:

1. Tradiţia nu e ferecată aşa cum vor unii ortodocşi să creadă, pentru că obârşia ei ultimă este Duhul Sfânt. Ea continuă şi astăzi să transfigureze oameni, fapte, idei, stări de conştiinţă. Aşa cum a ridicat la putere, în primul mileniu, limbajul filosofiei greceşti şi înţelepciunea orientală semitică, acordându-le cu adevărul, aşa poate şi astăzi să realizeze joncţiuni esenţiale cu reflecţia contemporană asupra realului şi a valorilor, îmbogăţindu-le cu darurile Cinzecimii. Pentru că, să ne fie clar: Biserica nu e o instituţie, nici o societate alternativă a unor privilegiaţi, ci Împărăţia în faza copilăriei ei terestre, cu o continuare în eshaton. Prin urmare, influenţa ei asupra cosmosului şi a lumii nu poate fi determinată, nici îngrădită pastoral sau prin alte mijloace. Omul eclezial nu relaţionează shismatic cu lumea, în sensul că nu atomizează la nesfârşit cunoaşterea prin expandarea babiloniei teoretice, ci îmbisericeşte casa, profesia, cercul afectiv, grădina şi cam tot ce vine în contact cu el. Asta nu înseamnă deloc propagandă şi critică exclusivistă sau propovăduiri sectare, ci inducţie duhovnicească prin arătarea iconică a unei existenţe însămânţate cu germenii învierii.