[Eugen7]

"Arhiepiscopia Ortodoxa Romana a Germaniei, Austriei si Luxemburgului":
Teoria evoluţiei şi creştinismul. Sunt ele incompatibile? (Călin Emilian Cira)
Revista Tabor, anul V, nr. 8, noiembrie 2011, pg. 34-38
http://cbrom.de/ro/spiritualitate/ar...-incompatibile

"Relaţia dintre teoria evoluţiei şi teologie cunoaşte mai multe dimensiuni.
Astfel există poziţii contrare faţă de teoria evoluţiei care provin în general din zona fundamentalismului literalist neoprotestant. Teoria evoluţiei de asemenea este folosită în mod ideologizat contra religiei de către fundamentalimul ateu.

O altă dimensiune este aceea care susţine că între aceste două domenii nu există nici o legătură în cadrul evoluţionismului agnostic. Ultima perspectivă, a evoluţionismului teist, consideră însă că poate exista un dialog fructuos între biologia modernă şi teologie. Această viziune nu vorbeşte de conflict sau de indiferenţă ci de îmbogăţire reciprocă.
Astfel din punct de vedere teologic avem de a face cu un Dumnezeu smerit care respectă şi ghidează în mod discret evoluţia lumii.O astfel de viziune poate fi susţinută pe baza descoperirile ştiinţifice deoarece avem de a face cu un univers inteligibil şi care permite apariţia vieţii: […],, ştiinţa modernă a demonstrat că Natura este ordonată, complexă, uşor de exprimat în limbaj matematic şi inteligibilă <<până în cele mai mici particule>>, atât cât o pot discerne instrumentele şi tehnicile noastre. În locul <<atomilor>> noţionali, absolut simpli, am descoperit o <<grădină zoologică a particulelor>> extraordinar de complexă, frumoasă şi supusă rigorilor matematice din Modelul Standard al fizicii, plutind la limita existenţei şi inteligibilităţii (aşa cum Aristotel a prezis acum mult timp în doctrina sa privind materia primară). Iar această ordine, complexitate şi inteligibilitate se manifestă şi la nivel macroscopic.

Observăm că există o ierarhie teleologică şi un lanţ de emergenţă pornind de la fizica cuantică, care dă naştere chimiei simple, care la rândul ei permite existenţa proprietăţilor aproape miraculoase ale carbonului şi biochimiei, ce furnizează mai departe bazele materiale pentru apariţia vieţii, cu propria ierarhie ontologică a existenţei metabolice (plante), sensibile (animale) şi raţionale (fiinţe umane).

Dincolo de ordine şi inteligibilitate, trăsături uluitoare şi constante, dincolo de cunoştinţele noastre care cresc în fiecare zi, pe măsură ce ştiinţa îşi lărgeşte aria de activitate, acum ştim mai multe şi despre acordarea fină şi precisă a legilor fizice şi constantelor care fac posibil un univers-suport al vieţii.”

"Deşi teoria evoluţiei este foarte bine argumentată şi acceptată de biologie, paleontologie, antropologie fizică, arheologie, din afara ştiinţelor naturii au apărut diverse reacţii faţă de aceasta, pornind de la negarea ei (de exemplu creaţionismul ştiinţific literalist) până la ideologizarea acesteia (de exemplu evoluţionismul ateu).[2] Astfel de viziuni provin fie din cadrul fundamentalismului religios– în special de sorginte neoprotestantă –fie din zona ateismului militant care ideologizează teoria evoluţiei în scopul promovării ateismului. De asemenea unii consideră că între ştiinţă şi credinţă –implicit între teoria evoluţiei şi teologie–nu se poate stabili nicio relaţie (evoluţionismul agnostic ). O ultimă perspectivă (evoluţionismul teist) susţine însă un dialog fructuos între biologie şi credinţă care se caracterizează prin acceptarea datelor ştiinţifice, acestea fiind trecute printr-o grilă de interpretare teologică. Este un lucru important de menţionat că în acest mod teologia nu intervine în ştiinţă ci doar interpretează descoperirile acesteia.

[...]
Teoria evoluţiei ne descrie în general modul în care a apărut omul modern. Conform acesteia cele mai vechi fosile de hominizi datează de acum 6-7 milioane de ani. Ele s-au descoperit în Africa şi sunt cunoscute sub denumirile de Sahelanthropos şi Orrorin. Aceşti strămoşi ai omului erau bipezi şi aveau un creier foarte mic. Acum 3-4 milioane de ani a apărut hominidul cunoscut sub numele de Australopithecus. Şi acest hominid era biped iar capacitatea craniană era sub 500 de cm3. Ceea ce este interesant la acest hominid Australopithecus este că avea un craniu care prezintă caracteristici asemănătoare atât cu ale maimuţelor cât şi cu ale oamenilor. Astfel el avea ,,o frunte îngustă şi o faţă lungă, ca a unei maimuţe, dar cu dinţi proporţionaţi precum cei ai omului.15] Aceasta ar fi foarte pe scurt povestea apariţiei omului din punct de vedere al ştiinţei. Pentru înţelegerea raportului dintre naraţiunea biblică şi teoria ştiinţifică se pot folosi trei modele. Primul model susţine o interpretare anistorică a primelor capitole din Geneză, al doilea o viziune protoistirocă graduală iar cel de-al treilea tot o perspectivă protoistorică dar care are la bază nişte evenimente localizate în istorie.

Primul model susţine că ,,scopul primelor capitole din cartea Genezei este să furnizeze o explicaţie teologică pentru rolul şi importanţa omenirii în intenţiile lui Dumnezeu, aşezată în forma unei naraţiuni despre Adam şi Eva care este un mit în sensul tehnic al termenului, adică este o poveste sau o parabolă ce are drept scop principal expunerea adevărurilor imuabile fără constrângerile particularităţilor istorice.18]

Primul model are dezavantajul de a nu cuprinde nici o dimensiune istorică şi implicit căderea în păcat îşi pierde înţelesul. Al doilea are dezavantajul că povesteşte evenimente care nu s-au petrecut în zona Orientului Apropiat ci în Africa acum 100.000 de ani. Din punct de vedere asupra perspectivei păcatului strămoşesc în cadrul acestui model căderea constă în respingerea conştiinţei prezenţei lui Dumnezeu. Această respingere presupune un proces îndelungat al căderii.[19]

Al treilea model probabil este cel care ne ajută să înţelegem cel mai bine raportul dintre evoluţie şi naraţiunea biblică. În primul rând el nu intră în contradicţie cu ştiinţa actuală. În al doilea rând ne ajută să înţelegem grădina Edenului nu ca pe ceva ireal ci ca un element concret,un mediu al harului ..."

[2]Pentru o prezentare a diverselor atitudini faţă de teoria evoluţiei vezi Eugenie C. Scott, Evolution vs. Creationism: An Introduction, Ed. GreenwordPress, Westport, 2004, pp.58-67.
[13] Francisco J. Ayala, Darul lui Darwin către ştiinţă şi religie, traducere din limba engleză Doina Rogoti, Ed. CurteaVeche, Bucureşti,2008,p.121.
[14] Ibidem,p.122.
[15] Ibidem,p.126.
[16] Denis Alexander,Creaţie sau evoluţie. Trebuiesă alegem?,traducere din limba engleză de Ramona Neacşa-Lupu şi Viorel Zaicu, Ed.Curtea Veche,Bucureşti, 2010, p.265.
[17] Ibidem.
[18] Ibidem,p.266.
[19] vezi ibidem, pp.265.
[20] Alexandros Kalomiros, Sfatul cel veşnic. Câtevagânduri privitoare la înţelegerea biblică şi patristică a craţiei lumii şi a omului,în Ioan Ică, Alexandros Kalomiros, Andrei Kuraev, Doru Costache, Sfinţii Părinţi despre originile şi destinul cosmosului şi omului, Ed. Deisis,Sibiu,2003,p.112."
http://cbrom.de/ro/spiritualitate/ar...-incompatibile