[Eugen7]

În prealabil postat de Adrianna

ne imaginam scenele in functie de intelesul pe care il dam cuvintelor acelor martori oculari, apostolii, nu mi se pare deci corecta extinderea afirmatiei si la sfintii de dupa apostoli, acestia s-au bazat mereu pe ceea ce vazusera altii.

Aceasta este prima eroare semnalata de sfintii parinti filocalici pentru cei ce vor sa practice rugaciunea continua dupa indemnul "neicetat rugati-va".

Nu trebuie sa ne imaginam, trebuie sa studiem, sa contemplam, sa intrebam sa "cautam si vom gasi" sa "batem la usa Bisericii si ni se va deschide poarta catre impartasirea cu deplinatatea harului Dunului Sfant".

Astfel daca vrem sa "vedem" contextul social si politic in care au trait Sfintii Apostoli, atunci studiem corepsunzator istoria. Daca vrem sa studiem si sa intelegem Sfanta Scriptura atunci invatam si traim teologia indrumati si ajutati de parintii nostri (mai ales cei filocalici). Daca vrem sa "vedem" duhovniceste teologia atunci "cautam pacea si sfintenia fara de care nimeni nu va putea vedea pe Dumnezeu" (Evrei 12,8)... evident in Biserica unde avem deplinatatea comuniunii intre noi si cu Sfintii si cu Hristos Iisus si cu harul Duhului Sfant.

În prealabil postat de Adrianna

Despre Treime: este foarte frumoasa exprimarea dvs. , si in general exprimarile folosite in Ortodoxie sunt frumoase, insa nu inteleg cum se poate trai faptul ca Harul este o energie necreata.
Logic inteleg ca nimic ce tine de Dumnezeu nu poate fi creat pentru simplul fapt ca Dumnezeu nu este creatie, insa nu vad cum s-ar putea si trai acest lucru.
Sau cum s-ar putea trai faptul ca Duhul Sfant nu purcede de la Fiul.

Mutumesc pentru apreciere dar consider ca nu am nici un merit intrucat nu am prezentat decat ceea ce am invatat de la parintii nostri ortodocsi.

Mintea umana, in mod obisnuit (adica daca de bazeaza doar pe viata biologica si pe cognitia urmare a perceptiei sezoriale), nu poate "procesa" (in vederea cognitiei) decat obiecte ce au o existenta spatio-temporala.
Prin harul Duhului Sfant, mintea umana poate "procesa" (pentru a obtine o cognitie, cunoastere, "vedere") duhovniceste si obiecte care nu au o existenta spatio-temporala (precum cele "dinaintea" creari universului, spatiului, timpului, materiei; inclusiv cele legate de fiinta lui Dumnezeu, energia Divina numita harul Duhului Sfant).

Sfantul Grigorie Palama, Sfantu Simeon Noul Teolog, Sfantul Serafim de Sarov, Gheron Iosif si multi alti parinti filocalici descriu modul in care fiecare persoana umana poate ajunge la sfintenie, la "vedere duhovniceasca", la desavarsire, la indumnezeire.

Sfantul Duh nu purcede si de la Fiul in sensul ca Fiul nu participa la cauzarea existentei Duhului Sfant. Fiul doar ne trimite Duhul Sfant (dar nu este cauza a existentei Sale). Parintii filocalici au vazut (si vad) pe Hristos Iisus cu harul Dunului Sfant. O explicatie puerila: Prin analogie cu un proiector de la teatru cand in lumina spotului luminos vedem actorul pe care trebuie sa ne fie centrata atentia, insa nu ne putem uita direct la proiector datorita luminii orbitoare; Duhul Sfant care purcede (izvoraste, este cauzat) exclusiv din Tatal, lumineaza pe Fiul pentru a fi vazut de noi prin harul Duhului Sfant. Daca Duhul Sfant ar purcede (ar izvora, ar fi cauzat) si din Fiul atunci noi nu am putea "vedea" pe Fiul din pricina luminii orbitoare.

În prealabil postat de Adrianna

Tot ce se poate trai este o convingere, dar nu faptul in sine. Iar convingerea a fost cladita pe baza multor allte convingeri si asa mai departe. Asa este psihologia umana, o convingere traita din toata fiinta devine certitudine traita fara nici o legatura cu veridicitatea ei reala.

Din nefericire aceasta este conceptia protestanta si neoprotestanta, bazata in principal pe rationalism si pe negerea "vederii duhovnicesti". De asemenea si filozofia materialista are la baza acest principiu.
Din fericire, teologia ortodoxa patristica este straina de astfel de concepte.

În prealabil postat de Adrianna

am vazut in Biblie ca Dumnezeu este drept cu cei sinceri, si pagani sa fie ei, le arata adevarul, insa tot prin oameni, prin cei trimisi in calea lor, si nicidecum nu le sopteste la ureche adevarul Sau.

Bineinteles.
Dumnezeu nu este partinitor. Toati oamenii (indiferent de religie) care fac faptele iubirii de aproapele si de Dumnezeu (adica nu sunt idolatri, slujind creatiei sau creaturii), fapte care sunt descrie succint in cele 10 porunci, pot fi mantuiti de Logos (Iisus Hristos), care este chipul fiecarui om, indiferent de epoca, rasa, religie, varsta etc.
Insa iluminare, desavasire (indumnezeire) este numai in Biserica lui Iisus Hristos. Biserica Ortodoxa are deplinatatea invataturii si a Sfintelor Taine (insa aceasta nu implica exclusivitatea. In acest sens recomand studierea conceptului de "sobornicitate deschisa" a Pr. Prof. Dumintru Staniloae).

În prealabil postat de Adrianna

Insa cum credinta fiecaruia se transforma in certitudine de neclintit, fiecare are sentimentul de a trai cele crezute.

Doamne fereste!!!
Aceasta este curata nebunie. Schizofrenicii considera ca ceea ce "cred" (ca vad, aud, isi imagineaza) este real.

Reamintesc ca din punct de vedere teologic ortodox, credinta nu are un scop in sine ci este o actiune obiectica al carei scop inechivoc este cunoasterea, comuniunea cu Iisus Hristos prin harul Duhului Sfant.

În prealabil postat de Adrianna

Poate ca in acest sens trebuie inteleasa afirmatia data de dvs. cum ca trebuie sa credem ca nu stim nimic. Poate...
Multumesc mult de raspunsuri!

Nicidecum. Apreciez ca ati spus "poate".
"Nu stim nimic" nu in sensul ca nu este corect ceea ce stim din punct de vedere teologic ortodox ci in sensul deplinatatii, caci stiinta, cunoasterea, comnuiunea cu Iisus Hristos prin harul Duhului Sfant nu are sfarsit ci este un urcus duhovnicesc continuu din moment ce Dumneze este infinit. Dumnezeul infinit "ne trage spre" El continuu la infinit prin harul Duhului Sfant.

Si eu va multumesc pentru rabdarea de citi aceste randuri, cu precizarea ca ele nu fac decat sa expuna succint teologia patristica.

P.S. Apreciez faptul ca multumiti pentru raspunsuri insa spre ca acestea sa va fie de un real folos in indemnul de a studia si a trai teologia si nu doar ca niste simple cuvinte "neroditoare" care merita sa fie puse undeva "la arhiva".