[AlinB]

În prealabil postat de Adrianna

Vad ca nu va puteti pune deacord in raspunsuri.

Si nu asta vroiai pana la urma?
Un raspuns imprecis, un dezacord ceva ca sa poti ramane la parerile tale? :)

Cert este ca asa invatasem si eu, fara iertare de la preot nici urma de iertare de la Dumnezeu. Insa citatele date arata ca nu toti au fost de aceeasi parere, au fost si unii care au tinut cont de Cuvantul Domnului care arata ca Dumnezeu iarta pentru cainta omului si pentru puterea lui de a ierta la randul sau altora.

Da, dar vezi tu iertarea asta cu greu se dobandeste ca certitudine.
Si poate fi masluita de o constiinta pacatoasa si corupta de invataturi eretice.

Sa luam (neo)protestantismul, incepand cu Luther care a zis: credinta e totul, faptele sunt zero. Hristos a murit pentru pacatele tale, deci esti iertat.

Faptele pocaintei autentice trec in planul doi - de ce s-ar cai unul pentru o crima o viata intreaga daca Hristos deja a platit inclusiv pentru pacatul asta a lui acum 2000 ani?

Se poate considera iertat si gata..daca nu-l mai mustra constiinta, inseamna ca Dumnezeu l-a iertat.

Gresit!

Stiti ce le spunea Sf. Ioan Gura de Aur celor pe care ii boteza? Le spunea sa ceara iertare si pentru el cand se intalnesc cu Hristos.

Asa, si? Ce deducem de aici in afara de faptul ca era un om smerit si ca atat cat traim, mereu avem nevoie de iertare?

Sfantul invata asa: sa avem mereu in fata ochilor pacatele noastre, ca daca noi le tinem minte, le uita Dumnezeu dar daca noi le uitam, si le va aminti Dumnezeu.

Da, este un exercitiu f. bun dar nu exclude sau inlocuieste prezenta la spovedanie daca vrei un progres spiritual autentic si real.

Aceasta invatatura mi s-a parut atat de straina de ceea ce am invatat eu cu puterea de a ierta a preotului,

Chiar nu vad in ce mod ar fi "straina", decat daca binenteles, ai motive personale pentru care vrei sa vezi asta.

ca am inceput sa fac cercetari ca sa vad daca asa era si la primii crestini, cum este azi la noi. Si se vede bine ca nu intotdeauna a fost asa, ci in trecut era cam ca si la evrei astazi, preotul nu dadea nici o iertare,

Serios? Si de unde reiese asta?
Din Biblie ca manual de spiritualitate unic si atotcuprinzator si exclusivist? :)

ceea ce si explica de ce unii isi amanau botezul pana inainte de moarte, era singurul care dadea certitudinea iertarii pacatelor, nu exista o alta certitudine pentru iertarea pacatelor.

Si daca era corect acest lucru dpdv teologic si Biserica aproba aceasta practica, nu-ti pui intrebarea?

De aceea se facea multa pocainta, pentru a putea fi iertati de Dumnezeu pentru ca nu era alta cale. Si bine-nteles ca oricat de multa pocainta faceau, nu puteau fi siguri ca ajunge si ca vor fi iertati.

Poate ca tocmai, nu faceau si gandeau cum gandesc unii din "crestinii" din ziua de azi: lasa ca am timp la batranete sa merg la biserica, sa ma spovedesc, sa tin post, etc.

Lasa ca fac ce vreau toata viata si pe patul de moarte ma botez si gata, l-am fentat pe Dumnezeu.

Mai tarziu s-a rezolvat problema: iarta preotul.

Spovedania la inceput era publica, pe urma a devenit particulara.
Ce te face sa crezi ca apostolii si urmasii lor nu dadeau dezlegare de pacate ci "mai tarziu"?

Dar cum nu se ajunge sfant fara pocainta, s-au dezvoltat apoi teorii despre cum este posibil ca preotul sa ierte si totusi omul sa nu ajunga direct in Imparatie dupa moarte...

Nu este teorie - este practica, fara pocainta autentica chiar daca golesti sacul la preot cat de cat, se umple repede iar.

Dar tu n-ai de unde sa stii asta.
E usor sa te dai ortodox cand de fapt ai fost pe dinafara ortodoxie (da, se poate cu spovedanie cu tot) si atunci cand te-ai "pocait" tot cu acelasi naravuri ai ramas.