Citat:
În prealabil postat de ioanna
Nu vad contradictie intre cele doua afirmatii. Ceea ce ne deosebeste de animale este duhul sau sufletul spiritualizat. Trupul si sufletul au fost facute simultan, insa prin suflarea lui Dumnezeu are loc insufletirea sufletului.
|
Sunt in asentimentul tau Ioana.
Consider ca trebuie intelese notiunile din filozofia greaca folosite in teologia patristica (intrucat Sfintii Parinti se folosec doar de aceste notiuni pentru a exprima in limbaj stiintific si filozofic potrivit paradigmei stiintifice din vremea lor, adevarurile teologice): nous (minte), psiche (suflet), pneuma(duh), sarx (carne), soma (trup fiziologic).
spre exemplu notiunea de suflet nemuritor este inteleasa in filozofia greaca ca o substanta eterna (de unde provide si ideea preexistentei sufletelor care este respinsa de teologie).
Din punct de vedere teologic ortodox, sufletul este nemuritor doar prin harul lui Dumnezeu si nu prin existenta de sine asa cum sustinea filozofia greaca (platonica).
Astfel din punct de vedere antropologic diferentele sunt fundamentale, in timp ce filozofia greaca sustine ca omul este un semizeu datorita sufletului sau nemuritor si nu are nevoie de divinitate pentru nemurirea sufletului, din punct de vedere teologic patristic, sufletul omului este nemuritor numai si numai datorita harului lui Dumnezeu. Fara harul lui Dumnezeu omul nu este decat materie ("praf si cenusa") iar sufletul spiritual al omului daca nu este induhovnicit (desavarsit, indumnezeit) va inseta intodeauna dupa cauza si scopul exitentei sale: harul Dumnezeiesc.
In acest sens din punct de vedere antropologic, Hristos Iisus este centrul si scopul ontologic al creatiei si fara EL omul (fiecare persoana) nu poate avea desavarisrea si indumnezeirea (prin Harul Duhului Sfant).
Astfel, creatia omului incepe ontologic cu Adam dar este sfarsita in Hristos Iisus. Din punct de vedere al vietii duhovnicesti afirmatia precedenta este inechivoca.