[antiecumenism]

Câteva din rătăcirile lui Klaus Kenneth (din carte si din conferinţe)


-În cuprinsul cărţii îşi prezintă rătăcirea de peste două milioane de kilometri şi de aproape 30 ani prin diverse patimi, idolatrii şi satanolatrii, ca pe o performanţă vrednică de pomenire, cu atitudinea lăuntrică a unei exagerate păreri de sine. După cum spune în carte, el din tinereţe a vrut să fie "cineva" (vedetă), a vrut să-i domine (controleze) pe alţii şi prin metode de manipulare psihică şi para-psihică (ocultism, vrăjitorie). A exersat mult tehnicile orientale încât a ajuns să fie medium, adică primea direct mesaje din "lumea de dincolo" - pag. 306 Lucrul acesta este foarte important, întrucât K. a rămas tributar acestui fel de dialog interior cu "altcineva", experienţă mărturisită chiar de autor şi în alte episoade.
-"Cel mai copleşitor moment din viaţa lui" (pag. 163 jos) s-a petrecut când, în catedrala protestantă din Lausanne, Klaus K., nefiind nici măcar botezat creştin (, nici măcar protestant), aude un glas care-l îndemna să se ducă să mănânce pâinea şi vinul cu cuvintele: "Da, vino. Ţi-am iertat toate." - Întrebare: al cui era glasul?
-"Nu te teme! Întru numele Meu vei fi tot mai puternic." (pag. 176) - aude el într-un moment de "extaz" lacrimogen, ce a culminat cu "cuminecarea" lui tot din potirul protestant. După speculaţiile lui Klaus K. despre "tainele" protestante (care, conform învăţăturii ortodoxe nu dau harul lui Hristos, întrucât minciuna ereziilor alungă pe Hristos - Adevărul) urmează concluzia lui "smerită": "În sfârşit, am biruit întru Hristos moartea." (pag. 177), eretic fiind. Notele de la subsolul paginilor adăugate de editori, departe de a justifica "calea" mântuirii lui K., din nefericire nu-şi au locul, ele mai mult derutează pe cititorul ortodox, aruncându-l într-o ameţitoare retorică ce nu-i măreşte decât confuzia. "Harul", nici măcar "chemător", nu există unde e minciună şi plagiat demonic al rânduielilor dumnezeieşti. Klaus K. şi toţi neortodocşii care vin la ortodoxie trebuie să se lepede de toate "eresurile şi slujbele" neortodoxe ca de ale "unor protivnici ai lui Dumnezeu şi ai dreptei credinţe" (A se vedea Molitfelnicul - Slujba primirii la Ortodoxie a celor de alte credinţe).
-La capitolul Banii, într-o noapte "aprinsă" de băutură şi cântece prin mai multe baruri -pag. 235 - 238 - ridicolul explodează în concluzia lui Klaus K.: " Hristos cu siguranţă nu avea nimic împotriva ginului.". Iată citatul integral: "Nu voiam să mă îmbăt, aşa că am împărţit ginul cu toţi musafirii. între timp, aşa de mult crescuse buna dispoziţie din restaurant, încât au venit tot mai mulţi oameni. Patronului nostru îi răsuna casa de bani şi îi jubila inima. După ceva timp, a venit vecinul său ca să-l întrebe despre atmosfera veselă şi mulţimea clienţilor. S-a apropiat şi de mine şi m-a întrebat dacă aş vrea să cânt, după ce închei, şi în restaurantul său. l-am făgăduit, iar mai târziu am schimbat locaţia. Lucrurile s-au repetat, în chip uimitor. De necrezut era faptul că ginul curgea în valuri şi gratis; nu mă pot exprima altfel. Nu trebuia decât să fiu atent să nu se îmbete nimeni, ca să nu se strice petrecerea Sa. Dumnezeu nu dă doar cu mărinimie, nu, El dă din belşug chiar. Acest lucru aveam să-l aflu curând, căci îndată după aceea au venit la mine două scoţience care m-au rugat să cânt, când sfârşesc, şi în barul lor scoţian. Chiar dacă vârfurile degetelor începuseră uşor să mă doară, nu mă gândeam nicidecum să pun capăt cântatului, astfel că am cântat până la două dimineaţa, înconjurat de oameni mărinimoşi, care aveau grijă ca toţi oaspeţii să fie serviţi din belşug cu... gin!!! Nici măcar o dată nu spusesem cuvântul „gin" altcuiva. Doar Unul ştia: Cel de sus! Înţelesesem de mult lecţia Sa. Hristos cu siguranţă nu avea nimic împotriva ginului." - Incredibil!

-Dl. Klaus Kenneth se legitimează pretutindeni, pe unde tine conferinţe, cu Părinţii duhovniceşti şi Episcopii Bisericii întâlniţi, care nu îi cunosc, însă, nici concepţia şi nici stilul de vorbire în public. Nici parintele Rafail Noica, nici Fericitul Sofronie Saharov, cu sensibilitatea si delicatetea lor duhovniceasca exceptionale, nu credem ca s-ar simti odihniti si impacati auzind (pe viu) felul in care le sunt preluate si duse mai departe ideile, cum ajung ele sa serveasca lejer justificarii pacatului (conferinţa de la Bucureşti, 5 mai 2010: "Mergeţi la discoteca din cand in cand; nu e nimic rau in asta. Si eu dansez bucuros." — înregistrarea http://www.trilulilu.ro/agnos/6a94c3928490bd minutul 101) sau sincretismului religios, "recuperării" lui Buda (tot atunci, la minutul 40-41: "Buda nu a fost un fariseu, a fost autentic si cred ca este in rai, adica daca eu as fi Dumnezeu, eu l-as primi in rai.") ori apologiei Maicii Tereza (http://www.youtube.com/watch? v=vrG2yjFOr6o&feature=related), si nu stim daca s-ar mai recunoaste vazand in ce ghiveci retoric (presărat cu glume) sunt amestecate si in ce forma discursiva exaltata sunt turnate, dupa tiparul evanghelizatorilor TV din America sau a "harismaticilor" penticostali.

-În plus, la conferinta de la facultatea de Teologie de la Bucuresti de acum 2 ani dl. Kenneth a sărit (la propriu) de pe un pupitru pe altul printre audienţi si a tras de barba pe unul dintre preotii de la prezidiu, stand cu fundul pe pupitrul prezidiului din sala ce poarta numele marelui preot profesor patrolog I.G. Coman. Cine a fost acolo, nu putini, pot da marturie de stilul necuviincios şi neoprotestant al lui Kenneth. Povestea si cum s-a impartasit real de Hristos la protestanti (pasaj existent si in cartea Doua milioane de kilometrii...). Iar cand dadea autografe spunea ca-i pare rau ca nu are si chitara la el sa cante (ca aici în Bulgaria, unde era în transă: http://www.youtube.com/watch? v=Tstz2pwm9wY&feature=related

-În ziarul Interes Argeşean din 31.10.2011 (http://interesargesean.ro/social/649...a-de-arge.html), este semnalată conferinţa lui Kenneth în Sala Mitropoliţilor a Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului din Curtea de Argeş, unde el prezintă concepţia sa eclesiologică antropocentrică de factură neoprotestantă: "Cu mulţi ani în urmă oamenii şi-au construit un sistem numit Biserica Creştină, loc în care au apărut multe legi, dogme sau tradiţii. Însă, cu timpul, Iisus Hristos a ieşit din această schemă. A rămas scheletul şi duhul a plecat. Oamenii vin la biserică precum suporterii pe stadion. Biserica a devenit precum un club de fotbal, iar Iisus este trist...". Astfel, el crede că oamenii au făcut Biserica, unde tot oamenii au inventat legi, dogme sau tradiţii. Păi, învăţătura creştină elementară ne spune că Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel ce are toată puterea în cer şi pe pământ, a întemeiat Biserica şi o conduce neîncetat în calitate de cap şi mire veşnic al ei prin Duhul Sfânt care a grăit prin Sfinţii Apostoli, Părinţi, Martiri şi Mărturisitori. El nu a părăsit-o şi nici n-o părăseşte vreodată, după făgăduinţa Lui: "Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin." (Matei 28, 10).

-Într-o conferinţă susţinută la Sibiu, pe 30.10.2011, Kenneth s-a apucat să interpreteze în mod personal scrisul din aureola Mântuitorului Hristos, arătând că literele greceşti "O HN" (rostite O On şi traduse prin "Cel ce este") ar fi tot una cu mantra "aum" din "religiile" orientale. Doamne fereşte! Înseamnă că dl. K. Kenneth nu face diferenţa între personalismul creştin şi nirvana depersonalizantă a păgânismelor orientale, între numele lui Dumnezeu şi neantul cosmic impersonal, între rugăciunea ca dialog interpersonal treaz şi incantaţia repetată hipnotică.

-Părintele Michel Quenot (eruditul teolog şi iconolog ortodox), elveţian şi el ca şi Klaus K., cu adevărat fiu şi ucenic duhovnicesc al Părintelui Sofronie de la Essex, s-a mirat de faptul că "farseurul" de K. Kenneth este aşa de repede şi bine primit (fără pic de discernământ) printre ortodocşii români care se lasă "vrăjiţi" de retorica lui neortodoxă. (http://vlad-mihai.blogspot.com/2011/...tudine-in.html)

Ce ne-am face dacă i-am tot primi şi aplauda pe toţi "propovăduitorii" din aripa (neo)protestantă şi (neo)liberală a "ortodoxiei" occidentale? Am ajunge să cântăm şi să ne entuziasmăm zgomotos la tot felul de concerte, spectacole, show-uri, organizate poate şi în biserică... Tulburătoare şi îngrozitoare scenarii de viitor... Oare Sfinţii, Părinţii şi Mărturisitorii Ortodoxiei româneşti (care ne-au arătat calea mântuirii prin cuminţenie, răbdare şi nevoinţă) s-ar bucura văzându-ne contaminaţi de exaltarea în faţa "străinilor" care nu spun nimic despre Crucea lui Hristos, care propun o cale "veselă", largă (adogmatică şi neeclesială) şi "tolerantă" faţă de păcat şi faţă de iluziile secularismului? De aceea, se cuvine să avem mare atenţie la cei ce vin şi aduc în propovăduirea lor un alt duh decât Duhul Sfânt al Adevărului şi al Bisericii dintotdeauna.