În primul rînd, să lămuresc sensul cuvîntului, că să evit discuțiile inutile despre soartă sau predestinare. Menire aici va avea strict sensul de chemare, rol, rost, sarcină sau misiune. Cuvîntul "
menire" l-am întîlnit doar cu acest sens în predicile Părintelui Galeriu.
Ați avut vreodată gîndul că Dumnezeu v-a chemat pe acest pămînt, în această viață, cu un anumit scop particular? Evident că toți trebuie să țintim mîntuirea, dar pentru a ajunge foarte aproape de Hristos, trebuie să facem dovada iubirii semenilor, ajutîndu-i în diverse moduri. Poate că mai nimerit ar fi să întreb așa: ați simțit că veți avea în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat o anumită misiune specială, ajutîndu-i pe ceilalți cu ceva anume?
Încă o dată, nu discutăm aici despre destin, ci despre alegerea proprie a celui mai potrivit fel în care să ne mîntuim ajutîndu-i pe oameni să se mîntuiască de orice fel de rău, fizic sau spiritual, vremelnic sau veșnic.
Ca să fie mai simplu de înțeles, dau cîteva exemple:
- Părintele Galeriu și-a împlinit menirea devenind un bun predicator, ajutînd astfel la mîntuirea multora.
- Părintele Stăniloae a lăsat în urmă o vastă operă, îmbogățind patrimoniul creștin ortodox, oferind răspunsuri oamenilor, ajutînd teologii mîntuind cititorii de erezii șamd.
- Ioan Botezătorul și-a împlinit menirea devenind înaintemergătorul și botezătorul Lui Hristos.